Decizia CCR nr. 363/2015Paragraful 33

29. În acest context, Curtea reţine că, potrivit tezei întâi din art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege - din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunţată în Cauza Coeme şi alţii împotriva Belgiei (paragraful 145), reiterând jurisprudenţa sa anterioară, arată că art. 7 din Convenţie prevede, printre altele, principiul că numai legea poate defini o crimă şi prescrie o pedeapsă (nullum crimen, nulla poena sine lege) şi, de asemenea, stabileşte principiul că legea penală nu trebuie să fie interpretată extensiv în detrimentul acuzatului. Rezultă că infracţiunile şi pedepsele relevante trebuie să fie clar definite de lege, cerinţă care este îndeplinită numai în cazul în care individul îşi poate da seama din conţinutul dispoziţiei legale care sunt actele sau omisiunile care angajează răspunderea sa penală.