Decizia CCR nr. 324/2015Paragraful 9

6. Autorii excepţiei arată că măsura dispusă este injustă şi excesivă, având în vedere că, în fapt, un practician în insolvenţă îşi poate desfăşura activitatea doar în raza teritorială a unui tribunal. În condiţiile în care soţul activează la tribunalul în raza căruia se află localitatea de domiciliu a practicianului în insolvenţă, acesta se vede nevoit, prin efectul interdicţiei impuse de lege, să îşi desfăşoare activitatea la alte tribunale, ceea ce pune în discuţie problema distanţelor foarte mari şi a posibilităţii reale de a activa în condiţii concurenţiale cu alţi practicieni în insolvenţă. Aceştia pot solicita onorarii mai mici, având în vedere faptul că nu au cheltuieli cu deplasările frecvente. În acest fel, dreptul de a-şi exercita profesia devine iluzoriu. Dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare între practicienii în insolvenţă şi avocaţi. Autorii consideră că sunt aplicabile şi în privinţa lor considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011.