Decizia CCR nr. 688/2015Paragraful 6

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 868 din 18 octombrie 2012, în raport cu prevederile art. 41 şi 45 din Constituţie. Or, în cauza de faţă se au în vedere alte dispoziţii constituţionale, respectiv art. 1 alin. (5) , art. 16 şi 24 din Constituţie. În acest context arată că va prezenta, pe scurt, motivele de neconstituţionalitate, astfel cum acestea au fost reţinute în punctul de vedere depus la dosarul cauzei. Astfel, în esenţă, susţine că din modul de redactare a dispoziţiilor criticate se poate observa că acestea contravin principiilor constituţionale conform cărora dispoziţiile legale trebuie să fie clare, precise şi previzibile. Textul criticat este neclar şi confuz şi nu prevede dacă practicianului în insolvenţă îi este interzis să îşi desfăşoare activitatea la secţia instanţei, parchetului unde are soţ, rudă sau afin până la gradul III inclusiv, ci menţine această neclaritate, determinând destinatarul legii să poată interpreta greşit textul de lege, astfel cum s-a întâmplat şi în cauza de faţă, unde Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România şi Consiliul Naţional de Conducere au dat interpretări diferite textelor legale. Faţă de cele prezentate consideră că dispoziţiile criticate încalcă atât principiul egalităţii, cât şi pe cel al nediscriminării, întrucât există un tratament diferenţiat între diversele persoane juridice care îşi desfăşoară activitatea ca practicieni în insolvenţă. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, susţine că, în situaţia concretă a cauzei, în procedura de recurs împotriva hotărârii judecătorului sindic de înlocuire a administratorului judiciar/lichidator, practicianul în insolvenţă care a fost înlocuit şi care atacă hotărârea cu recurs nu îşi va putea exercita dreptul la apărare, decât eventual prin angajarea unui avocat, dacă acel practician în insolvenţă sau unul dintre angajaţii săi are o rudă sau afin până la gradul al III-lea la instanţa competentă să soluţioneze recursul, ceea ce este o restrângere a dreptului la propria apărare, fiind neconstituţională şi prin raportare la art. 21 din Constituţie.