Decizia CCR nr. 340/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) , art. 21 alin. (3) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât înlătură, în cazul angajatorului aflat în insolvenţă, dreptul salariaţilor la consultare şi informare atunci când au loc concedieri colective, drept recunoscut, în general, salariaţilor şi reglementat expres în art. 69 şi următoarele din Codul muncii, aducând o derogare şi cu privire la termenul de preaviz ce trebuie respectat în această situaţie. În acest context, se menţionează prevederile art. 29 din Carta socială europeană, ale art. 27 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi Directiva 98/59/CE din 20 iulie 1998 (transpusă în Codul muncii - art. 69 şi următoarele), cu referire la dreptul salariaţilor la consultare şi informare în caz de concediere colectivă, ca o componentă a măsurilor de protecţie socială, fiind instituit ca drept fundamental. Totodată, se arată că prin Hotărârea din 3 martie 2011, pronunţată în Cauza C235/2010 David Claes şi alţii, dată în interpretarea Directivei 98/59/CE, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că, inclusiv în caz de încetare a societăţii însăşi (dizolvare şi lichidare), prevederile art. 1-3 din Directivă sunt obligatorii şi trebuie respectate chiar şi de către administratorul judiciar.