Decizia CCR nr. 293/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, potrivit art. 231 alin. (2) din Codul penal, în cazul infracţiunilor de furt, prevăzute la art. 228 din Codul penal, furt calificat, în variantele prevăzute la art. 229 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) din Codul penal şi furt în scop de folosinţă, prevăzută la art. 230 din Codul penal, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, în timp ce dispoziţiile art. 110 din Legea nr. 46/2008 nu prevăd această posibilitate. Se observă că şi acestea din urmă reglementează tot o infracţiune de furt, având ca obiect arbori, astfel că persoanele care o săvârşesc se află în aceeaşi situaţie juridică cu cele care comit infracţiunile prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi art. 230 din Codul penal. Se susţine, prin urmare, că textul criticat este discriminatoriu, în măsura în care acesta este interpretat în sensul că, în cazul infracţiunii pe care o reglementează, nu poate interveni împăcarea părţilor, ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Se arată, totodată, că, pentru aceleaşi motive, prevederile art. 110 din Legea nr. 46/2008 contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (11) , art. 53 şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie.