Decizia CCR nr. 59/2017Punctul 14

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a) , e) , g) şi i) , alin. 3 lit. h) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969. În continuare, Curtea observă că dispoziţiile art. 229 din Codul penal reglementează infracţiunea de furt calificat, la lit. h) al alin. (3) al acestui capitol fiind avută în vedere categoria de bunuri a cablurilor, liniilor, echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii. În reglementarea anterioară, în art. 209 alin. 3 lit. h) era inclusă, de asemenea, în sfera infracţiunii de furt calificat, sustragerea aceloraşi categorii de bunuri. În acest context, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală doar în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni contra patrimoniului, prevăzute expres de alin. (2) al art. 231 din Codul penal, infracţiunea pentru care acesta este trimis în judecată nefiind una dintre cele enumerate. ...