Decizia CCR nr. 294/2015Paragraful 12

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 341 alin. (5) şi (10) din Codul de procedură penală, prin care soluţionarea plângerii şi a contestaţiei se face de către judecătorul de cameră preliminară fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor, încalcă prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie, şi pe cele ale art. 24 din Legea fundamentală, cu privire la dreptul la apărare. Se arată, în acest sens, că aceste drepturi fundamentale trebuie garantate pe tot parcursul procesului penal şi că dreptul la apărare nu poate fi exercitat doar în scris, în cadrul unei proceduri necontradictorii, întrucât părţile au nevoie să îşi exprime poziţia procesuală şi să îşi formuleze oral apărările. Se susţine, totodată, că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, conform cărora încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la art. 341 alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a) , b) şi d) din Codul de procedură penală este definitivă, încalcă dispoziţiile art. 129 din Constituţie. Se arată că, din interpretarea normei constituţionale anterior arătate, rezultă că împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi promovate căi de atac şi că legiuitorul a înţeles, în acest fel, să excludă posibilitatea eliminării oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri care, în acest fel, să rămână definitivă. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 129 din Constituţie.