Decizia CCR nr. 266/2015Paragraful 35

24. În cazul de faţă nu poate fi primită existenţa unei discriminări în faţa legii, întrucât dispoziţiile legale criticate vizează interesele unor instituţii de învăţământ private şi confesionale. Curtea mai reţine că în conformitate cu art. 104 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 finanţarea de bază vizează cheltuieli cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, cheltuieli cu pregătirea profesională, cheltuieli cu evaluarea periodică a elevilor şi cheltuieli de bunuri şi servicii, iar, în funcţie de aceste cheltuieli pe care statul le angajează, se calculează costul standard per elev/preşcolar. Acesta are natura juridică a unui standard de cost care în sensul art. 2 lit. q) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 are în vedere "costurile normative utilizate pentru determinarea cuantumului resurselor alocate bugetelor locale în vederea furnizării unui serviciu public şi de utilitate publică la un anumit nivel de calitate". Este evident că raţiunea acestui standard de cost se circumscrie, pe de o parte, determinării efortului bugetar pentru susţinerea învăţământului de stat, învăţământ finanţat prin bugetele locale, iar, pe de altă parte, cunoaşterii efortului financiar necesar a fi preluat de autorităţile publice locale în domeniile descentralizate. Aşadar, acest cost nu vizează un drept fundamental al cetăţenilor, ci exprimă efortul financiar necesar susţinerii caracterului gratuit al învăţământului de stat, statul fiind cel care, în funcţie de necesităţile sociale, îl poate dimensiona în mod corespunzător (a se vedea evoluţia cuantumului acestui cost potrivit Hotărârea Guvernului nr. 72/2013 privind aprobarea normelor metodologice pentru determinarea costului standard per elev/preşcolar şi stabilirea finanţării de bază a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, care se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din T.V.A. prin bugetele locale, pe baza costului standard per elev/preşcolar, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 133 din 13 martie 2013, cu modificările şi completările ulterioare). Aceste costuri nu pot exprima în niciun fel o realitate financiară similară în privinţa instituţiilor de învăţământ privat şi confesional care, din perspectiva finanţării, funcţionează după alte principii. Totodată, prin Decizia nr. 1.300 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009, Curtea a statuat că, deşi principiul egalităţii în drepturi între cetăţeni a dobândit un sens mai larg, fiind extins şi în ce priveşte persoanele juridice, acest principiu nu îşi găseşte aplicarea atunci când este vorba de compararea regimului juridic al unor persoane fizice sau juridice de drept privat, cu sau fără scop patrimonial, cu cel căruia îi sunt supuse instituţiile publice, ca persoane juridice înfiinţate prin acte de putere sau de dispoziţie ale autorităţilor publice centrale sau locale. Prin urmare, instituţiile de învăţământ preuniversitar de stat nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cele de învăţământ privat ori confesional.