Decizia CCR nr. 270/2015Paragraful 25

20. Cu privire la susţinerile autorului excepţiei referitoare la reglementarea similară aplicabilă magistraţilor, Curtea reţine că, iniţial, Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 62 alin. (1) lit. a) , prevedea că judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie "când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau rechizitoriu". Ulterior însă, prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 a fost modificat în sensul că judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie "când a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni". Curtea observă că legiuitorul, prin expunerea de motive a acestei legi, îşi motivează intervenţia legislativă prin faptul că au fost modificate unele dispoziţii privind statutul, drepturile şi obligaţiile anumitor categorii de personal - judecătorii şi procurorii, poliţiştii, funcţionarii publici şi funcţionarii publici cu statut special -, pentru a asimila la nivelul legislaţiei penale speciale şi extrapenale efectele noilor categorii de măsuri preventive neprevăzute de legislaţia anterioară, precum arestul la domiciliu şi controlul judiciar, cât şi scopul corelării cu noile soluţii de netrimitere în judecată, respectiv de soluţionare a acţiunii penale fără condamnare, prevăzute de Codul de procedură penală.