Decizia CCR nr. 260/2015Paragraful 28

25. Curtea, prin Decizia nr. 392 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 15 mai 2007, Decizia nr. 989 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008, şi Decizia nr. 990 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008, a stabilit că, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie, adoptarea hotărârilor privind aprobarea Regulamentelor Senatului şi Camerei Deputaţilor, precum cele care privesc suspendarea din funcţie a Preşedintelui României [art. 95 alin. (1) din Constituţie] sau acordarea încrederii Guvernului [art. 103 alin. (3) din Constituţie] se realizează cu votul majorităţii membrilor Camerei, respectiv a Parlamentului; totodată, Curtea a constatat că, "potrivit alin. (2) al art. 76, adoptarea legilor ordinare şi a hotărârilor celor două Camere se face cu votul majorităţii membrilor prezenţi în fiecare Cameră, în condiţiile în care numărul acestora se ridică la cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor fiecărei Camere, în condiţiile respectării cvorumului legal de adoptare prevăzut de art. 67 din Constituţie" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 17 aprilie 2007, precitată, Decizia nr. 989 din 1 octombrie 2008, precitată, sau Decizia nr. 990 din 1 octombrie 2008, precitată). Astfel, Curtea a concluzionat că, "de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel".