Decizia CCR nr. 261/2015Paragraful 13

10. În motivarea sesizării, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii susţine că conflictul este unul juridic de natură constituţională, izvorul acestuia reprezentându-l nesocotirea de către Senatul României a dispoziţiilor imperative ale art. 76 alin. (2) din Constituţie la soluţionarea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării senatorului Dan-Coman Şova, omisiunea Senatului României de a pune dispoziţiile art. 173 din Regulamentul Senatului în acord cu prevederile art. 76 alin. (2) din Constituţie, respectiv nesocotirea de către Senatul României a dispoziţiilor imperative ale art. 67 din Constituţie la soluţionarea cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării senatorului Dan-Coman Şova, prin faptul că nu s-a adoptat o hotărâre. În toate aceste situaţii, consecinţele directe ale atitudinii instituţionale a Senatului României sunt împiedicarea autorităţii judecătoreşti de a-şi exercita atribuţiile recunoscute de Constituţie şi încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Astfel, reţinând că hotărârile prin care se încuviinţează reţinerea şi arestarea unui senator se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi, Senatul a nesocotit dispoziţiile constituţionale consacrate la art. 76 alin. (2) din Legea fundamentală. Consecinţa directă a acestei încălcări a prevederilor constituţionale este chiar împiedicarea autorităţii judecătoreşti de a-şi exercita rolul constituţional. Conform art. 131 din Constituţie, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Ordinea de drept nu poate fi înţeleasă în afara respectării supremaţiei Constituţiei. Or, dacă s-ar fi respectat cerinţa majorităţii voturilor membrilor prezenţi este evident că cererea privind încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului Dan-Coman Şova întrunea numărul necesar de voturi.