Decizia CCR nr. 261/2015Paragraful 59

47. Senatul, ca de altfel toate celelalte autorităţi publice care se află în raporturi juridice constituţionale între ele, are obligaţia constituţională de a colabora instituţional în formele prevăzute de lege, adoptând actele care angajează din punct de vedere juridic instituţia şi comunicându-le în forma oficială reglementată de lege. Curtea reţine că raporturile juridice dintre Senat şi alte autorităţi publice nu au legătură cu procedura referitoare la adoptarea actelor normative. Prin urmare, normele regulamentare privind procedura legislativă nu au incidenţă în cazul adoptării actelor care au ca obiect răspunsul Camerei Parlamentului la cereri adresate acesteia de către autorităţile publice competente. Raporturile juridice inter-instituţionale sunt guvernate de norme juridice de drept public, iar actele adoptate în acest cadru sunt susceptibile de a fi supuse controlului prevăzut de lege. Sub acest aspect, omisiunea Senatului de a formaliza într-un act juridic decizia adoptată în plenul său, ca răspuns la cererea formulată de încuviinţare a reţinerii sau arestării unui senator, indiferent de soluţia pe care hotărârea o constată, este de natură a înlătura acest act de la exercitarea formei de control prevăzute de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992, respectiv controlul de constituţionalitate al hotărârilor Parlamentului.