Decizia CCR nr. 242/2015Paragraful 28

21. Curtea constată că asupra dispoziţiilor legale criticate sa mai pronunţat, spre exemplu prin Decizia nr. 998 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, Decizia nr. 723 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008, Decizia nr. 590 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 364 din 3 iunie 2010 sau Decizia nr. 579 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 22 iunie 2009. Cu acele prilejuri Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 336 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă norme de procedură privind soluţionarea recursului în materia procedurii necontencioase, iar conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul stabileşte prin lege competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora, evident şi cu respectarea celorlalte prevederi sau principii constituţionale. Dispoziţiile legale criticate dau expresie art. 21 din Constituţie, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime, constituind o garanţie a aplicării art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea cauzelor în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.