Decizia CCR nr. 243/2015Paragraful 21

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, constatând constituţionalitatea acestora. Referitor la dispoziţiile art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, prin Decizia nr. 1.311 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Curtea a reţinut că executarea silită se va efectua, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă din 1865, numai în baza unui titlu executoriu (în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu). Potrivit art. 371^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor din cartea a V-a - Despre executarea silită din Codul de procedură civilă din 1865. Prin urmare, debitorul nu poate invoca faptul că nu are cunoştinţă de existenţa pe rolul instanţei a unei cereri de încuviinţare a executării silite câtă vreme avea obligaţia executării de bunăvoie a obligaţiei stabilite prin respectivul titlu executoriu. Pe de altă parte, încuviinţarea executării silite nu presupune efectuarea altor acte procedurale şi care ar necesita înştiinţarea părţilor în vederea apărării.