Decizia CCR nr. 241/2015Paragraful 5

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că art. 315 din Codul de procedură civilă indică expres şi limitativ sfera persoanelor care nu pot fi ascultate ca martor. În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că interdicţia instituită de dispoziţia legală criticată este una relativă, părţile putând conveni ca şi aceste persoane să fie ascultate ca martori, potrivit art. 315 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Referitor la invocarea lipsei de previzibilitate a normei criticate, arată că aceasta nu poate fi susţinută, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent. Apreciază că textul nu are niciun viciu de neconstituţionalitate şi pentru aceste motive solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.