Decizia CCR nr. 256/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că, prin raportare strict la art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţia inadmisibilităţii invocată de către inculpat cu privire la contestaţia formulată de către aceştia împotriva încheierii prin care s-a dispus cu privire la măsura arestării preventive este admisibilă, însă procesul penal are în vedere un cumul de norme penale de care trebuie să se ţină seama. Astfel, în conformitate cu art. 8 teza întâi din Codul de procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, iar, conform art. 32 şi 33 din acelaşi cod, subiecţii procesuali principali sunt suspectul şi persoana vătămată, aşa încât aceştia din urmă trebuie să aibă posibilitatea să se apere, or, în cazul de faţă, partea civilă nu are posibilitatea să se apere şi nu are acces la instanţă. În continuare, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 204 alin. (1) din Codul de procedură penală, întrucât legiuitorul a omis să precizeze că şi alte persoane pot formula contestaţie împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, invocând dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1) , raportat la garanţiile procesuale şi la drepturile părţilor.