Decizia ÎCCJ nr. 81/2023 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 28. Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 13.352/236/2021 a reținut că norma de drept ce urmează a fi supusă dezlegării Înaltei Curți de Casație și Justiție ridică o problemă de drept procesual civil, în materia executării silite a persoanelor fizice pentru creanțe fiscale. ... 29. Singurele norme de drept intern relevante care au fost identificate și, de altfel, invocate și de prima instanță - Judecătoria Giurgiu sunt cele prevăzute de anexa nr. 1 din Legea nr. 114/1996, dar care nu sunt suficiente pentru a putea soluționa cauza fără sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 30. Codul de procedură fiscală nu definește noțiunea de „spațiu minim locuit de debitor și familia sa“, ci se limitează la trimiterea către „normele legale în vigoare“. ... 31. Anexa nr. 1 din Legea nr. 114/1996, cu denumirea marginală „Exigențe minimale pentru locuințe“, are în vedere exclusiv construcțiile. De altfel, art. 2 lit. a) din această lege definește locuința ca fiind „construcția alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii“, astfel că nici în acest act normativ nu se tratează situația terenului aferent construcției. ... 32. Se pune, deci, întrebarea dacă lipsa reglementării echivalează cu excluderea terenului din noțiunea de „spațiu minim locuit“ sau este doar un vid legislativ, așa cum susțin contestatorii. ... 33. Tribunalul a apreciat că intenția legiuitorului, atunci când a exceptat de la executarea silită spațiul minim locuit de debitor și familia sa, a fost aceea de a permite o anumită dinamică a acestei noțiuni, lăsând definirea ei pe seama altor norme legale în vigoare. ... 34. Împrejurarea că o lege relativ veche, din anul 1996 (Legea nr. 114/1996), singurul act normativ identificat care are o anumită legătură cu cauza, nu tratează situația terenului, nu conduce automat la concluzia că acesta ar trebui exclus din înțelesul noțiunii de „spațiu minim locuit“, deoarece Legea nr. 114/1996 nu definește nici ea „spațiul locuit“, ci definește „locuința“, în sensul de construcție. ... 35. Instanța de trimitere a apreciat că nu există identitate între noțiunea de spațiu minim locuit (utilizată de Codul de procedură fiscală) și cea de locuință (definită drept construcție, utilizată de Legea nr. 114/1996). Codul de procedură fiscală este o normă mai nouă, din anul 2015. Dacă legiuitorul ar fi dorit să fie receptat în Codul de procedură fiscală înțelesul locuinței în sensul Legii nr. 114/1996, ar fi trimis expres la aceasta sau ar fi utilizat cel puțin conceptele astfel cum au fost definite în art. 2 din această lege. ... 36. Așadar, Legea nr. 114/1996 furnizează elementele necesare încadrării unei construcții în noțiunea de locuință, fără ca lipsa reglementării situației terenului aferent să poată fi interpretată ca o excludere a acestuia din noțiunea de spațiu minim locuit utilizată de art. 242 alin. (3) din Codul de procedură fiscală. ... 37. Trebuie avut în vedere faptul că simpla determinare a unor suprafețe ale construcției, pe baza unei interpretări restrictive și formaliste a dispozițiilor anexei nr. 1 din Legea nr. 114/1996, poate să conducă la imposibilitatea de a mai utiliza construcția cu destinația de locuință, ceea ce ar contraveni chiar scopului pentru care a fost instituită exceptarea de la executarea silită. ... 38. Păstrând dreptul debitorului fiscal numai la câteva camere ale construcției, fără posibilitatea de a accesa și utiliza elemente esențiale care țin de asigurarea cu apă, canalizare, încălzire și hrană, este de neconceput că o construcție gândită ab initio în dependență absolută de aceste elemente ar mai putea să își păstreze destinația de locuință. ... 39. Cum Codul de procedură fiscală nu trimite expres la Legea nr. 114/1996, nu ar trebui făcut recurs numai la această lege. Există și alte acte normative care tratează casa și terenul aferent ca pe un tot funcțional. ... 40. Astfel, art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, cu modificările ulterioare (Decretul-lege nr. 42/1990) stabilește că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor. În egală măsură, art. 23 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 18/1991), prevede: „Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora (...).“ De asemenea, în Legea nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală, republicată, cu modificările ulterioare (Legea nr. 15/2003), se acordă o atenție deosebită terenului. Art. 1 din această lege tratează mai întâi atribuirea unor terenuri în folosință pe toată durata existenței construcției. Legiuitorul care a edictat Legea nr. 15/2003 nu concepe o casă de locuit fără folosința terenului aferent. ... 41. Chiar și Legea nr. 114/1996 conține o prevedere care sugerează că terenul ar putea fi inclus în noțiunea mai largă de „spațiu locuit“. În anexa nr. 1, prima liniuță de la pct. A stabilește ca o exigență minimală pentru locuință: acces liber individual la spațiul locuibil, fără tulburarea posesiei și a folosinței exclusive a spațiului deținut de către o altă persoană sau familie. Or, prin vânzarea silită a terenului aferent construcției și dobândirea proprietății asupra terenului de către terțul adjudecatar nu se mai poate asigura accesul liber al debitorului la construcție, astfel că nu mai sunt asigurate cerințele minimale la care se referă textul legal precitat. ... 42. În concluzie, în opinia tribunalului, răspunsul la întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție ar trebui să fie afirmativ și să se considere că în noțiunea de spațiu minim locuit de debitor și familia sa utilizată de art. 242 alin. (3) din Codul de procedură fiscală se includ atât terenul cu destinație curte și grădină, cât și dependințele aferente casei de locuit și care formează, împreună cu aceasta, o unitate funcțională. ... ...