Decizia CCR nr. 225/2015Paragraful 10

6. Judecătoria Năsăud îşi exprimă opinia în sensul că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În ceea ce priveşte aplicarea procedurii speciale instituite prin art. 1049 şi următoarele din Codul de procedură civilă în cazul uzucapiunilor aflate sub incidenţa Codului civil din 1864 sau a altor acte normative decât actualul Cod civil (Codul civil austriac, Decretul-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare), instanţa apreciază că procedura specială prevăzută de prevederile legale criticate trebuie, în mod obligatoriu, aplicată în cazul tuturor acţiunilor având ca obiect uzucapiunea, indiferent de momentul începerii cursului prescripţiei achizitive. În acest sens se arată că, având în vedere scopul instituirii acestei proceduri speciale, analiza incidenţei acestei proceduri nu trebuie să se bazeze pe o interpretare literară, pornind de la denumirea titlului XII în care sunt cuprinse dispoziţiile legale criticate sau de la trimiterea la dispoziţiile Codului civil din cuprinsul art. 1051 alin. (7) . Mai mult, trebuie făcută distincţia între normele de drept material şi cele de drept procesual civil, în sensul că normele de drept material civil vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data începutului cursului prescripţiei achizitive, însă normele de drept procesual civil aplicabile vor fi cele în vigoare la data înregistrării cererii la instanţă, potrivit art. 24 din Codul de procedură civilă, referitor la aplicarea imediată a legii. Instanţa de judecată mai apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt plasate în cartea a VI-a - Proceduri speciale, astfel încât, în virtutea principiului specialia generalibus derogant şi interpretând sistematic dispoziţiile procesuale, rezultă faptul că procedura specială privitoare la uzucapiune se va aplica cu prioritate faţă de normele procesuale de drept comun, văzând şi prevederile art. 35 din Codul de procedură civilă. De asemenea, trimiterea la dispoziţiile art. 1051 alin. (7) din Codul de procedură civilă (care se referă la cercetarea condiţiilor posesiei pentru dobândirea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii) nu poate fi interpretată în sensul aplicării acestei proceduri doar în cazul uzucapiunilor extratabulare reglementate de actualul Cod de procedură civilă (uzucapiunea tabulară potrivit actualului Cod civil poate fi invocată doar pe cale de excepţie), întrucât această interpretare ar duce la ipoteza în care primele cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 1049 şi următoarele să fie analizate abia începând cu 1 octombrie 2021, ipoteză care nu a făcut parte din voinţa şi scopurile legiuitorului; la momentul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă era cunoscută aplicarea unor reguli de fond diferite posesiilor începute anterior noului Cod civil, în raport cu cele începute ulterior, astfel încât se poate presupune că legiuitorul a avut în vedere aceste ipoteze, precizând în cuprinsul art. 1049 că procedura se aplică oricăror cereri de înscriere a dreptului în Cartea funciară. Se mai apreciază că art. 930 alin. (1) lit. c) din noul Cod civil arată că regulile uzucapiunii extratabulare se aplică inclusiv imobilelor neînscrise în cartea funciară, dacă posesia a început după 1 octombrie 2011.