Decizia CCR nr. 222/2015Paragraful 20

13. În examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 202 alin. (4) din Codul de procedură penală, măsurile preventive ce pot fi dispuse în timpul urmăririi penale şi al judecăţii sunt: reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă. Conform art. 209 alin. (3) din Codul de procedură penală, reţinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore, durată ce nu necesită asigurarea dreptului la vizită intimă, prevăzut la art. 69 şi la art. 75 alin. (3) din Legea nr. 254/2013. Referitor la durata măsurii arestării preventive, conform art. 233 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, aceasta nu poate depăşi 30 de zile, putând fi prelungită în condiţiile art. 234 din Codul de procedură penală. Iar, potrivit art. 239 alin. (1) din acelaşi cod, în cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi un termen rezonabil şi nu poate fi mai mare decât jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată; de asemenea, conform aceluiaşi alin. (1) , în toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani.