Decizia CCR nr. 187/2015Paragraful 29

24. Pentru motivele mai sus arătate, dispoziţiile art. 386 alin. (2) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici drepturilor acuzatului de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa şi de a se apăra el însuşi sau de a fi asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, de a putea fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, drepturi prevăzute de art. 6 paragraful 3 lit. a) şi c) din Convenţie. Dispoziţiile de lege criticate nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivă, reglementează în perfectă concordanţă cu acestea procedura plângerii prealabile în situaţia specială în care, în cursul judecării unei fapte pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, se constată că este necesară schimbarea încadrării juridice date faptei într-o infracţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Or, dacă nu s-ar da posibilitatea persoanei vătămate să facă plângere, chiar dacă au trecut mai mult de trei luni din ziua în care aceasta a aflat despre săvârşirea faptei, s-ar încălca accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie.