Decizia CCR nr. 181/2015Paragraful 21

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, a analizat o situaţie de drept şi de fapt asemănătoare şi a reţinut, în prealabil, că, fiind vorba de art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, adică de situaţia cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a legii, în cauză nu este incidentă Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 prin care a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. S-a arătat că diferenţa esenţială faţă de cele reţinute cu acel prilej de Curtea Constituţională este dată de momentul sesizării instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al entităţii învestite de lege de a răspunde la notificarea formulată de autorul excepţiei în baza Legii nr. 10/2001, deoarece prin raportare la acesta se determină legea aplicabilă cauzei. La momentul introducerii acţiunii deja intrase în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că autorul-reclamant avea cunoştinţă - în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem - de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuţie.