Decizia CCR nr. 408/2018Punctul 19

19. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este pe deplin aplicabil raționamentul dezvoltat de Curtea Constituțională în Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2014, prin care a observat că prevederile criticate din Legea nr. 165/2013 nu au efecte pentru trecut, ci sunt aplicabile doar din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Instanța de contencios constituțional a subliniat că diferența față de cele reținute prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, este dată, în circumstanțele cauzei de față, de momentul sesizării instanței de judecată cu soluționarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al entității învestite de lege de a răspunde la notificarea formulată de autorul excepției în baza Legii nr. 10/2001. Astfel, la momentul introducerii acțiunii în justiție era deja în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că reclamantul avea cunoștință - în virtutea prezumției cunoașterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem -, de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuție. Ca atare, instanța de judecată urma să soluționeze procesul în baza unor norme a căror existență era cunoscută încă de la începutul procesului, neintervenind pe parcursul desfășurării acestuia și nefiind, așadar, de natură să rupă echilibrul procesual între părțile adverse prin crearea unei situații mai avantajoase doar pentru una dintre acestea. Prin urmare, Curtea a considerat (paragraful 16) că nu poate reține critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menționat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Așadar, dispozițiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Prin decizia menționată, Curtea a mai observat că instituirea unor noi termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările depuse la acestea, respectiv dosarele de despăgubire înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist, asigurându-se, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia. ...