Decizia CCR nr. 161/2015Paragraful 30

23. În al doilea rând, în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a legilor nr. 284/2010 şi nr. 285/2010 ca urmare a faptului că nu ar conţine formula de atestare a legalităţii actului normativ aşa cum aceasta este menţionată la art. 46 alin. (8) din Legea nr. 24/2000, autorul excepţiei indică trei legi a căror formulă de atestare ar fi trebuit, în opinia sa, să fie utilizată şi în cazul celor două legi analizate în cauza de faţă. Este vorba despre Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi despre Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Autorul excepţiei pierde, însă, din vedere faptul că toate cele trei legi la care face referire au fost adoptate în condiţiile art. 147 alin. (2) din Constituţie, fiind adoptate de Parlament în şedinţă comună după reexaminarea proiectelor de lege pentru care Guvernul îşi angajase răspunderea, dar care, după ce fuseseră adoptate în temeiul art. 114 alin. (3) din Constituţie, fuseseră supuse controlului Curţii Constituţionale, care constatase neconstituţionalitatea unora dintre prevederile acestora, în urma controlului a priori, exercitat anterior promulgării acestora, prin Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, respectiv prin deciziile nr. 872, nr. 874 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.