Decizia CCR nr. 147/2015Paragraful 13

9. De asemenea, se observă că, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a statuat că elementele ce trebuie avute în vedere la determinarea legii penale mai favorabile sunt: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Astfel, unul dintre criteriile avute în vedere la stabilirea în concret a legii penale aplicabile în situaţia succesiunii de legi penale în timp este acela al termenelor de prescripţie a răspunderii penale, caz în care se va aprecia ca fiind mai blândă legea penală care are un termen de prescripţie specială mai redus. În acest sens, se apreciază că prevederile art. 155 alin. (4) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică şi cauzelor începute sub vechea reglementare, în caz contrar încălcându-se art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. De altfel, se subliniază faptul că, prin Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a decis că o dispoziţie penală este neconstituţională în măsura în care nu permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În considerarea celor de mai sus arătate, se apreciază că aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Codul penal unor fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012 atrage neconstituţionalitatea prevederilor criticate, în raport cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.