Decizia CCR nr. 108/2015Paragraful 15

12. Arată că dispoziţiile art. XXIII alin. (1) , (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 impun persoanelor care s-au adresat instanţelor de judecată şi care au obţinut o hotărâre judecătorească în primă instanţă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, restrângerea dreptului la un recurs, contrar principiului că o cale de atac de reformare trebuie să fie judecată de instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Astfel, această măsură este nejustificată, disproporţională şi discriminatorie pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie. Totodată, apreciază că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi art. 126 alin. (6) din Constituţie atât timp cât recursul în contencios administrativ se transformă dintr-o cale de atac de reformare într-una de retractare. Or, astfel nu se mai poate vorbi de o garanţie a statului faţă de controlul judecătoresc efectiv în materia contenciosului administrativ.