Decizia CCR nr. 102/2013Paragraful 9

Dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, prin aceea că interzic reformarea hotărârilor judecătoreşti de recurs prin care însă se evocă fondul, contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) , art. 21 alin. (3) şi art. 37 din Constituţie, precum şi ale art. 2 paragraful 3 lit. a) , art. 20 alin. (1) şi (2) şi ale art. 25 lit. b) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Raportat la circumstanţele concrete ale speţei sale, autorul excepţiei susţine că respectarea şi garantarea de către stat a dreptului său la un proces echitabil, dar şi, în contextul dat, a dreptului constituţional de a fi ales, devin iluzorii, fiindu-i refuzat accesul la un remediu efectiv pentru îndreptarea încălcării produse de o instanţă de judecată prin hotărârea definitivă şi irevocabilă, pronunţată în recurs, cu evocarea fondului. Mai mult, violarea dreptului de a fi ales nu este o consecinţă a acceptării unor argumente prezentate de partea adversă din litigiu, ci chiar urmare a motivării cu noi argumente de către instanţa de judecată, argumente ce nu sunt puse în discuţia părţilor, pe care autorul excepţiei nu le poate combate şi nu le poate cunoaşte decât direct, după redactarea deciziei definitive şi irevocabile.