Decizia CCR nr. 93/2015Paragraful 11

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, sens în care susţine că prevederile criticate cuprinse în Legea nr. 161/2003, lege anterioară revizuirii Constituţiei, adaugă la aceasta, prin instituirea unor incompatibilităţi în cazul funcţiilor de primar sau consilier local. Or, Constituţia nu prevede asemenea incompatibilităţi pentru funcţiile publice menţionate şi nici posibilitatea încetării mandatului, în cazul stării de incompatibilitate. Ca urmare, contrar dispoziţiilor art. 121, 122, art. 150-156 din Constituţie şi regulii ierarhiei actelor normative, are loc completarea Constituţiei printr-un act normativ cu forţă juridică inferioară Legii fundamentale. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 şi Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei nr. R (2000) 10 privind codurile de conduită pentru funcţionarii publici. De asemenea, susţine că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt lipsite de previzibilitate, accesibilitate şi unicitate, având în vedere, în esenţă, contradictorialitatea existentă între alineatele acestui articol, care evidenţiază lipsa de proporţionalitate între regimul juridic aplicabil faptelor care constituie incompatibilitate şi celor care reprezintă conflict de interese. În acelaşi timp, reglementarea criticată instituie un regim juridic mai sever în comparaţie cu cel aplicabil faptelor penale.