Decizia CCR nr. 98/2015Paragraful 6

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că, în realitate, criticile reprezintă rezultatul unei lecturări trunchiate a normei legale care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, fără a se observa dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ care prevede posibilitatea inspectorilor de muncă de a încheia anumite acte administrative cu caracter individual şi pentru care norma legală criticată prevede calea de atac în faţa instanţelor de contencios administrativ. În acest sens menţionează prevederile cuprinse la lit. j) , k) sau l) ale art. 19 din Legea nr. 108/1999. Prin urmare, apreciază că instituirea unui regim juridic diferit în ipotezele prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 108/1999 - pe de o parte, în ceea ce priveşte actele administrative emise de inspectorii de muncă, iar, pe de altă parte, referitor la procesele-verbale de sancţionare contravenţională - nu are semnificaţia unui tratament juridic discriminatoriu, ci este consecinţa naturii juridice diferite a actelor emise, cu posibilitatea atacării lor în faţa instanţelor de contencios administrativ pe palierele de competenţă funcţională a acestora. Prin aceasta se asigură accesul la justiţie în funcţie de regimul juridic aplicabil actelor contestate. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia căile diferite de contestare a actelor aceleiaşi autorităţi emitente ar putea conduce la soluţii diferite din partea instanţelor judecătoreşti arată că o asemenea ipoteză, dacă ar apărea în practică, şi-ar găsi soluţionarea prin aplicarea măsurii suspendării legale facultative prevăzute la art. 413 alin. (1) din Codul de procedură civilă, preîntâmpinând astfel pronunţarea unor soluţii contradictorii cu privire la acelaşi drept sau în legătură cu drepturi conexe. Pentru aceste motive, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.