Decizia ÎCCJ nr. 70/2023 (HP)Punctul VII

VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie 23. Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, au rezultat următoarele aspecte cu privire la chestiunea de drept sesizată: ... 24. Într-o opinie, majoritară, s-a apreciat că instanța nu reia, din oficiu, judecata cauzei în cazul suspendării întemeiate pe prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă și poate constata perimarea cererii după împlinirea termenului de 6 luni, în lipsa unei cereri a părții interesate de reluare a judecății. ... 25. Argumentele reținute în sprijinul acestei opinii au fost următoarele: – legea nu impune instanței repunerea cauzei pe rol din oficiu într-o asemenea situație, întrucât cazurile de reluare din oficiu a judecării procesului sunt prevăzute expres de art. 415 pct. 3 din Codul de procedură civilă, ce vizează hotărâri cu caracter obligatoriu pentru viitor, pentru toate instanțele. În acest sens trebuie avută în vedere și regula de interpretare exceptio est strictissimae interpretationis, nefiind permisă analogia; ... – atunci când legiuitorul a înțeles să oblige instanța la repunerea pe rol a cauzei din oficiu, prin limitarea principiului disponibilității, a impus expres o atare obligație. Astfel, art. 415 pct. 4 din Codul de procedură civilă, care se referă la alte modalități prevăzute de lege pentru repunerea cauzei pe rol, reprezintă o normă de trimitere la prevederi din legi speciale [de exemplu, art. 9 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare]; ... – procesul civil este guvernat de principiul disponibilității (art. 9 din Codul de procedură civilă), iar una dintre manifestările de voință care se subscriu acestui principiu vizează și oportunitatea de a solicita instanței repunerea cauzei pe rol; ... – potrivit art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia; ... – părțile din cauza suspendată sunt obligate să urmărească desfășurarea procesului față de care s-a dispus suspendarea, chiar dacă unele dintre ele nu au calitatea de parte în această din urmă cauză, fiind indicată în acest sens prevederea conținută de art. 93 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3.243/2022, cu modificările ulterioare, potrivit căreia dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim. În aplicarea acestui text, părțile din cauza suspendată ar putea oricând obține informații despre stadiul procedurii în cauza față de care s-a dispus suspendarea, chiar dacă nu au calitatea de părți în această din urmă cauză; ... – partea din cauza suspendată, care nu este parte în pricina până la a cărei soluționare s-a dispus suspendarea, are posibilitatea de a urmări soluționarea acestei din urmă cauze pe portalul instanțelor de judecată sau pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care sunt publice; ... – mai mult, dacă invocă motive temeinice, partea poate solicita, în temeiul art. 186 din Codul de procedură civilă, repunerea în termenul de a formula cererea de reluare a judecății; ... – sancțiunea perimării privește cauza în ansamblu, iar nu părțile, așadar culpa rămânerii în nelucrare a cauzei aparține tuturor părților din cauza suspendată, indiferent dacă acestea sunt sau nu sunt părți și în procesul care a atras suspendarea; ... – termenul de perimare curge de la rămânerea definitivă a soluției din dosarul ce a determinat suspendarea, iar nu de la comunicarea hotărârii, astfel încât necomunicarea soluției părților din dosarul suspendat nu poate constitui un argument temeinic pentru a împiedica perimarea să își producă efectele. ... ... 26. În sensul acestei opinii au fost identificate și transmise practică judiciară, cu referire expresă la părți care nu figurau și în dosarul până la a cărui soluționare s-a dispus suspendarea, precum și hotărâri judecătorești de perimare care vizau aceleași părți în ambele cauze sau din care nu rezultă că ar fi și alte părți. ... 27. În același sens au fost și majoritatea punctelor de vedere teoretice exprimate de judecători. ... 28. Într-o altă opinie, minoritară, s-a considerat că instanța are obligația de a repune cauza pe rol din oficiu, în condițiile în care cele două dosare nu privesc aceleași părți, în cazul suspendării facultative a judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, neputând fi constatată perimarea cererii de chemare în judecată sau a căii de atac. ... 29. În susținerea acestei opinii au fost invocate următoarele argumente: – partea nu poate fi sancționată pentru lipsă de diligență în legătură cu un dosar care nu o privește, deoarece hotărârea finală din dosarul respectiv nu i se comunică; ... – a cere părții ce nu figurează în al doilea proces să urmărească portalul instanțelor de judecată este o măsură excesivă și inechitabilă, fiind terț față de acel litigiu; ... – măsura suspendării judecății a fost dispusă de instanță, în scopul de a-i facilita soluționarea dosarului, aceasta apreciind că este necesară pentru justa și legala soluționare a cauzei finalizarea unui alt proces; ... – caracteristica facultativă a acestui caz de suspendare privește relevanța problemei de drept din cauza în raport cu care s-a dispus suspendarea, fiind un atribut exclusiv al instanței de judecată, astfel că devine irelevant cine a fost titularul inițiativei de a suspenda cauza - partea sau instanța, din oficiu; ... – este vorba despre un act de bună administrare a justiției care nu poate avea ca efect perimarea, deoarece ar anula tocmai scopul suspendării facultative. ... ... 30. În susținerea acestei opinii au fost transmise atât hotărâri judecătorești, cât și puncte de vedere teoretice. ... 31. La Înalta Curte de Casație și Justiție, din verificările efectuate, s-a constatat că la nivelul Secției I civile, Secției a II-a civile și al Secției de contencios administrativ și fiscal, practica judiciară este în sensul că intervine perimarea în situația în care părțile interesate nu au făcut demersurile legale pentru continuarea judecății, fiind reținută culpa acestora, având în vedere că verificarea stadiului soluționării cauzei de către cei care nu sunt părți în dosar se poate realiza cu minime diligențe, prin accesarea portalului instanțelor de judecată sau solicitarea acestor informații, arătându-se totodată că legea nu prevede obligația instanței de judecată de a dispune repunerea cauzei pe rol, din oficiu. ... 32. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. ... ...