Decizia CCR nr. 31/2015Paragraful 31

27. În acest sens, se impune să se analizeze dacă măsura de suspendare a procedurilor de acordare a despăgubirilor şi a plăţii unei creanţe asupra statului, după ce, iniţial, au fost eşalonate pe o perioadă de 2 ani [prin art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, republicată, art. 38 alin. (5) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, plata despăgubirilor mai fiind eşalonată în două tranşe, pe parcursul a 2 ani consecutivi], la care s-ar fi adăugat o perioadă preconizată de 10 ani [Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, a reglementat modalitatea de plată a despăgubirilor stabilind că plata acestora se face în tranşe anuale egale, al căror cuantum nu poate fi mai mic de 20.000 lei, eşalonat pe o perioadă de 10 ani], este una rezonabilă, de natură a nu afecta, în sensul art. 115 alin. (6) din Constituţie, dreptul de proprietate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, dacă perioada de suspendare respectă exigenţele caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, executarea hotărârilor judecătoreşti fiind parte a procesului civil (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009).