Decizia CCR nr. 17/2015Paragraful 70

67. Cu privire la aceste aspecte, Curtea apreciază că modalitatea prin care se stabilesc criteriile în funcţie de care se realizează selecţia infrastructurilor cibernetice de interes naţional şi, implicit, a deţinătorilor ICIN nu respectă cerinţele de previzibilitate, certitudine şi transparenţă. Astfel, trimiterea la o legislaţie infralegală, respectiv hotărâri de Guvern, acte normative caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate, pentru reglementarea criteriilor în funcţie de care devin incidente obligaţii în materia securităţii naţionale încalcă principiul constituţional al legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Opţiunea pentru o atare modalitate de reglementare apare cu atât mai nejustificată cu cât într-o materie similară, cea a identificării infrastructurilor critice naţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2010 stabileşte în chiar conţinutul său criteriile intersectoriale de identificare a ICN. Mai mult, prin anexa la actul normativ se aprobă lista sectoarelor, subsectoarelor infrastructurii critice naţionale/infrastructurii critice europene (ICN/ICE) şi autorităţilor publice responsabile (energetic, tehnologia informaţiei şi comunicaţii, alimentare cu apă, alimentaţie, sănătate, securitate naţională, administraţie, transporturi, industria chimică şi nucleară, spaţiu şi cercetare). Or, în cazul Legii privind securitatea cibernetică, dispoziţiile art. 19 fac trimitere la acte normative cu forţă juridică inferioară legii, identificarea ICIN realizându-se pe baza unei metodologii elaborate de Serviciul Român de Informaţii şi de Ministerul pentru Societatea Informaţională, în baza unei proceduri neprevăzute de lege, netransparente, şi deci, susceptibilă de a fi calificată arbitrară.