Decizia CCR nr. 17/2015Paragraful 86

83. Opţiunea legiuitorului de a atribui competenţe de monitorizare şi control al aplicării prevederilor legale Camerei Deputaţilor, Senatului, Administraţiei Prezidenţiale, Secretariatul General al Guvernului şi CSAT-ului, în condiţiile în care art. 10 alin. (1) şi (2) stabileşte autorităţile competente în domeniul securităţii cibernetice privind infrastructurile cibernetice proprii sau aflate în responsabilitate, fără a include în această categorie autorităţile enumerate mai sus, acestea regăsindu-se în întregul act normativ în categoria persoane juridice drept public, în sarcina cărora incumbă respectarea obligaţiilor prevăzute de lege, denotă inconsecvenţă şi generează confuzie cu privire la regimul juridic aplicabil acestor instituţii. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) cu cele ale art. 21 alin. (1) lit. a) rezultă că, pe de o parte, Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Secretariatul General al Guvernului şi CSAT au obligaţia, de exemplu, de a permite efectuarea unor auditări de securitate cibernetică efectuate de SRI sau de a notifica CNSC cu privire la riscurile şi incidentele cibernetice, pe de altă parte, ele vor monitoriza şi controla respectarea acestor obligaţii, iar, în cazul neîndeplinirii dispoziţiilor legale, potrivit art. 28 coroborat cu art. 30 lit. c) din lege, autorităţile îşi vor aplica lor însele sancţiuni, ca urmare a constatării contravenţiilor. Curtea constată, aşadar, că legiuitorul eludează principiile de drept potrivit cărora controlul trebuie efectuat de o entitate independentă, exterioară autorităţii controlate, iar prin normele edictate face iluzorie respectarea obligaţiilor referitoare la securitatea cibernetică. Mai mult, dispoziţiile în temeiul cărora Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Secretariatul General al Guvernului şi CSAT devin agenţi constatatori ai săvârşirii de contravenţii şi dispun aplicarea de sancţiuni contravenţionale vădesc ignorarea principiilor de drept care guvernează un stat democratic, respectiv a principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie şi a principiului legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) . Astfel, în virtutea legii criticate, autoritatea legiuitoare, Administraţia Prezidenţială, Guvernul sau CSAT, autorităţi de rang constituţional ale căror atribuţii sunt expres prevăzute în Legea fundamentală, se subrogă în atribuţii care, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (la care legea criticată face, de altfel, trimitere), revin în competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.