Decizia CCR nr. 757/2014Paragraful 11

8. Totodată, arată că dispoziţiile art. 1279 alin. (3) din noul Cod civil, sub imperiul căruia autorii acţiunilor susţin că s-au încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare, prevăd că, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Însă îndeplinirea condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi apreciată prin raportare la un moment anterior naşterii acestui act juridic, cum este cel al încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât antecontractul nu este translativ de proprietate, ci îndeplinirea condiţiilor legale pentru operarea transferului dreptului de proprietate trebuie apreciată chiar la momentul realizării acestui transfer, respectiv la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare sau la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care ţine loc de act de vânzare-cumpărare. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 1669 alin. (1) din noul Cod civil, potrivit cărora, când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite. Condiţiile de validitate ale unui act juridic sunt prevăzute de norme legale imperative şi care nu pot fi înlăturate de la aplicare prin convenţia părţilor.