Decizia CCR nr. 571/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma "În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare", cuprinsă în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, este de natură să înfrângă principiul neretroactivităţii legii civile în sensul că, prin exprimarea neechivocă "în toate cazurile", legiuitorul a avut în vedere orice acţiune civilă prin care se solicită, printre altele, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, indiferent de data înregistrării pe rolul instanţelor judecătoreşti, respectiv indiferent dacă acţiunea a fost sau nu introdusă anterior intrării în vigoare a legii. Astfel, prin exprimarea "acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009", coroborată cu teza întâi a aceluiaşi alineat, se produce o retroactivitate, întrucât interpretarea acestui text duce la concluzia că sunt inadmisibile toate acţiunile prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare dacă antecontractul este încheiat sub imperiul vechii legi, respectiv Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, şi nu sunt îndeplinite condiţiile art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014.