Decizia CCR nr. 515/2016Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 sunt contrare art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, se arată că problema neconstituţionalităţii prevederilor care se referă la forma antecontractelor, cu distincţia discriminatorie dintre cele autentice şi cele sub semnătură privată, a fost deja tranşată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014. Astfel, consideră că este fără echivoc că argumentele interesând neconstituţionalitatea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, privind prevalenţa antecontractului autentic faţă de cel sub semnătură privată, se extind şi asupra menţiunii privind forma autentică a antecontractelor din cuprinsul art. 5 alin. (1) . Susţine că, prin această prevedere, se invalidează parţial un act juridic civil sinalagmatic (antecontract de vânzare-cumpărare) care a fost în deplin acord cu legea în vigoare la data încheierii sale, noua lege lipsindu-l, cel puţin parţial, de efectele deplin recunoscute şi garantate de legea sub care acesta a fost încheiat. Practic, noua reglementare aduce atingere unor acte juridice şi unor drepturi născute anterior intrării sale în vigoare, impunându-le condiţii suplimentare pentru atingerea efectelor în vederea cărora au fost încheiate, condiţii inexistente la data naşterii lor. Astfel, dreptul de creanţă născut prin aceste acte juridice este modificat ca structură şi efecte prin conţinutul noii legi, încât acesta, deşi continuă să existe, are un conţinut semnificativ modificat, prin adăugarea unor cerinţe suplimentare pentru realizarea sa efectivă. Înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, statul garanta cetăţenilor care au încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare, valide ca fond şi formă, realizarea dreptului de creanţă corespunzător obligaţiei de "a face" asumate de către debitorii unor astfel de contracte, aşa cum au fost prevăzute de părţi. Or, prin dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, titularul acestui drept civil subiectiv de creanţă nu mai poate obţine realizarea lui decât după îndeplinirea prealabilă a noilor cerinţe legale, care ar putea să-l facă chiar irealizabil, situaţie care echivalează cu o modificare a conţinutului şi efectelor unui drept născut sub o lege, prin dispoziţiile noii legi, ceea ce reprezintă un caz clar de retroactivitate a legii civile.