Decizia CCR nr. 724/2014Paragraful 48

37. Totodată, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001 (art. 24 în forma iniţială, art. 26 ulterior republicării şi modificării legii), persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei civile atunci când consideră că a fost lezat interesul său prin decizia de respingere a restituirii în natură sau prin refuzul nejustificat al entităţii notificate de a soluţiona notificarea. Aceeaşi decizie de respingere a restituirii în natură trebuie să conţină şi propunerea motivată de acordare a despăgubirilor, în situaţia imposibilităţii restituirii în natură a respectivului imobil. Curtea reţine, în consecinţă, că această cale de atac nu va fi, însă, în principiu, exercitată de persoana în privinţa căreia a fost emisă o dispoziţie conţinând propunerea de acordare de despăgubiri, fiind evident că aceasta nu are interesul de a contesta în justiţie actul al cărui beneficiar este, pe motiv că nu are calitatea de persoană îndreptăţită, nu este titularul dreptului etc., motive care ar duce la invalidarea deciziei emise în favoarea sa, cu excepţia cazului în care contestă însăşi cuantumul despăgubirilor, dacă acesta este stabilit. Întrucât legislaţia anterioară Legii nr. 165/2013, şi în special până la emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2007 (în privinţa actelor autorităţilor administrative publice), cadrul normativ aplicabil nu reglementa posibilitatea reală a unui astfel de control ulterior emiterii dispoziţiei de propunere a despăgubirilor, care să confirme acel drept, nu se poate susţine caracterul definitiv al unui asemenea act juridic.