Decizia ÎCCJ nr. 51/2023 (HP)Punctul VIII

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 18.09.2023 · dosar 1.287/1/2023
Punctul VIII
VIII. Jurisprudența Curții Constituționale 60. Dispozițiile art. 14 și ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 au format obiectul controlului realizat de Curtea Constituțională, care a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, reținând următoarele considerente relevante: Indemnizația pentru titlul științific de doctor reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale. Prin urmare, acordarea acestui drept depinde în exclusivitate de opțiunea legiuitorului. Mai mult, având în vedere că acest drept se acordă din fonduri publice, legiuitorul, raportându-se la resursele financiare disponibile, stabilește condițiile de acordare a indemnizației pentru titlul științific de doctor, iar, atunci când aceleași temeiuri o impun, poate dispune suspendarea dreptului sau chiar încetarea acordării acestuia (Decizia nr. 685 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2020). Indemnizația acordată pentru titlul științific de doctor nu reprezintă un drept fundamental, astfel că este de competența exclusivă a legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea acestui drept, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională. Așa fiind, modificarea condițiilor de acordare a sporului de doctorat determinată de politica financiară a statului, respectiv transformarea acestui drept dintr-un spor într-o indemnizație cu un cuantum fix, nu este condiționată de respectarea condițiilor referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzute de art. 53 din Constituție (Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, Decizia nr. 529 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1064 din 11 noiembrie 2020, și Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 14 aprilie 2021). Cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale referitor la faptul că indemnizația pentru titlul științific de doctor nu reprezintă un drept de sorginte constituțională, legiuitorul având competența exclusivă de a stabili condițiile de acordare a acestui drept, răspund și criticilor vizând existența unui drept anterior câștigat, precum și celor privind pretinsa încălcare a prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (Decizia nr. 689 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 26 februarie 2020). Acest spor face parte din categoria de sporuri care se acordă la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care legiuitorul, având în vedere că nu sunt consacrate în Constituție, le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Transformarea sporului pentru doctorat într-o indemnizație cu o valoare fixă reprezintă o opțiune legislativă care se circumscrie libertății de care legislativul se bucură în reglementarea acestui drept (Decizia nr. 209 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1031 din 4 noiembrie 2020). Analizând prevederile art. 39 alin. (5) din legea-cadru anterior menționată, Curtea Constituțională a apreciat că „rezultă cu claritate că acestea se aplică și categoriilor de personal didactic cărora le-a fost acordat titlul științific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, legiuitorul folosind sintagma «indiferent de data obținerii acestuia» (a titlului științific de doctor - s.n.) și precizând că aceste categorii vor beneficia de prevederile art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017“ (paragraful 27) și că „dispozițiile criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, respectiv tuturor celor care au dobândit gradul didactic I prin echivalarea cu titlul științific de doctor, indiferent de data la care au dobândit titlul. Cu alte cuvinte, prevederile criticate vor fi aplicabile personalului didactic de predare care a obținut titlul științific de doctor atât anterior, cât și ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Tocmai pentru a evita orice diferență de tratament juridic între persoanele aflate în aceeași situație juridică, legiuitorul nu a acordat anumite beneficii personalului didactic de predare în funcție de data obținerii titlului științific de doctor, ci a prevăzut același regim juridic pentru cadrele didactice care se regăsesc în ipoteza prevăzută de normele criticate.“ (paragraful 31) (Decizia nr. 97 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 24 iulie 2023). ... ...
Sursa oficială ↗