Decizia CCR nr. 722/2014Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că există o neconcordanţă între dispoziţiile Legii nr. 62/2011 şi cele ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. Astfel, arată că Legea dialogului social are în structura sa capitolul VI, intitulat "Conflictele individuale de muncă", plasat în titlul VII care poartă denumirea "Negocierile colective de muncă". Aceste reglementări nu îşi găsesc locul în cadrul dispoziţiilor referitoare la negocierile colective. Mai mult, se suprapun cu reglementarea Codului muncii care conţine titlul XII intitulat "Jurisdicţia muncii". Reglementarea Codului muncii şi a Legii dialogului social nu este corelată, iar dispoziţiile Legii dialogului social referitoare la relaţiile colective de muncă ar fi trebuit să fie integrate în Codul muncii. În acest sens, arată că definiţia conflictului individual de muncă cuprinsă în art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 este diferită de ceea ce prevede art. 266 din Codul muncii. De asemenea, termenele în care pot fi sesizate instanţele judecătoreşti, termenele de judecată şi caracterul hotărârilor instanţei de fond sunt diferite în cele două acte normative.