Decizia CCR nr. 702/2014Paragraful 8

5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală. Deşi aceste prevederi au mai fost supuse controlului Curţii, de această dată se pune în discuţie conformitatea lor cu Constituţia din perspectiva caracterului nepublic al procedurii, întrucât judecătorul se pronunţă în camera de consiliu. În ceea ce priveşte procedurile prealabile judecăţii propriu-zise, cum sunt instrucţia penală, cercetarea penală ori urmărirea penală specifică sistemului nostru naţional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului le consideră un tot unitar, apreciind că şi acestor proceduri prealabile le sunt, în principiu, incidente garanţiile referitoare la dreptul la un proces echitabil, publicitatea şedinţelor de judecată constituind o astfel de garanţie. Incidenţa, aplicabilitatea acestor garanţii în aceste proceduri este determinată de criteriul potrivit căruia, în absenţa lor, judecata ar fi grav prejudiciată. În principiu, arată reprezentantul Ministerului Public, ar trebui să verifice dacă neaplicarea caracterului public al şedinţei/procedurii prejudiciază grav interesele părţilor, dar, având în vedere jurisprudenţă anterioară a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014*) şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014**), nepublicate până în acest moment, prin care s-a decis că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală în măsura în care nu prevăd contradictorialitatea şi oralitatea, apreciază că nu mai este necesar să facă o verificare a măsurii în care neaplicarea caracterului public ar prejudicia grav interesele părţilor, întrucât acest aspect a fost tranşat prin deciziile mai sus menţionate. Aşa fiind, reprezentantul Ministerului Public apreciază că şi garanţia/condiţia publicităţii şedinţei de judecată sau a procedurii ar trebui să fie avută în vedere în materia plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror, motiv pentru care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.