DECIZIE 3612/2023Punctul 3

3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 212 din 25 februarie 2021 a Curții de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții CNSU, CMSBU, ME, MS și IPMB. 3.1. Recurentul-pârât CNSU, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și, în urma rejudecării, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată. În ceea ce privește primul motiv de recurs, recurentul a susținut că sentința se întemeiază pe motive străine de natura cauzei, astfel: Recurentul a susținut că în preambulul Hotărârii Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 53/8.11.2020 privind aprobarea suspendării activităților care impun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ și continuarea activităților didactice în sistem online sunt menționate actele normative în executarea cărora a fost adoptată hotărârea, respectiv art. 38 alin. (1^2) din Legea nr. 55/2020 introdus prin Legea nr. 203/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020. Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 53/2020 a fost adoptată ca urmare a modificărilor aduse Legii nr. 55/2020 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă (O.U.G. nr. 192/2020). O.U.G. nr. 192/2020 a produs efecte de la data intrării în vigoare, prin modificarea adusă art. 38 din Legea nr. 55/2020, astfel încât nu poate fi contestată legalitatea unei ordonanțe de urgență prin care se reglementează în domeniul legilor organice de către judecătorul fondului, care invocă motive străine de cauză, respectiv pct. 75 din Decizia Curții Constituționale nr. 157/2020. Judecătorul fondului arată în mod eronat faptul că dreptul la învățătură a fost afectat prin adoptarea O.U.G. nr. 192/2020 și implicit a actelor subsecvente, în condițiile în care, din contră, exista posibilitatea suspendării cursurilor pentru protejarea sănătății publice și diminuarea riscului epidemiologic de răspândire a virusului SARS-CoV-2 la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 55/2020. Or, prin ordonanța de urgență și actele subsecvente, inclusiv Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 53/2020, s-a urmărit dimpotrivă asigurarea unui just echilibru între asigurarea dreptului la învățătură și obligația statului de a proteja sănătatea publică prin introducerea posibilității menținerii cursurilor în mediul online. Totodată, sunt străine de natura pricinii și considerentele de la pagina 50 din hotărâre, prin care instanța de fond apreciază fără temei faptul că: „O.U.G. nr. 192/2020 nu putea constitui temei pentru adoptarea HCNSU nr. 53/2020 și a OMEC nr. 5.972/2020. Împrejurarea că în speță nu a fost invocată și evident nici constatată neconstituționalitatea OUG nr. 194/2002 nu împiedică anularea actelor administrative emise în temeiul acestei ordonanțe, dat fiind că un act administrativ trebuie să respecte întregul sistem normativ de nivel superior“. În primul rând, nu există un impediment al legiferării prin ordonanțe de urgență în domeniul legilor organice, domeniul sistemului de învățământ, în contextul modificării unei legi speciale adoptate pentru luarea tuturor măsurilor necesare pe durata stării de alertă cum este Legea nr. 55/2020. În al doilea rând, nu a fost constatată legalitatea O.U.G. nr. 192/2020 prin controlul de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, astfel încât instanța de fond a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii și străine de cauză: – prin încălcarea principiului specialia generalibus derogant, atunci când reține argumente din texte normative modificate prin Legea nr. 55/2020, care este cadrul special de reglementare al măsurilor care se pot lua pe durata stării de alertă generate de pandemia de COVID-19 (posibilitatea analizării în consiliile de administrație ale unităților de învățământ a măsurilor, deși legiuitorul a conferit analiza factorilor de risc CNSU și ministerului de resort); ... – prin încălcarea principiului imediatei aplicări a legii noi (prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 192/2020). ... În al treilea rând, precizează că pot exista restrângeri, limitări de la drepturile fundamentale, cu condiția păstrării unui just echilibru între drepturile omului și apărarea intereselor generale ale societății. Chiar legiuitorul constituțional a prevăzut la art. 53 din Constituție posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, sub condiția ca măsura restrângerii să fie necesară, proporțională, nediscriminatorie și să nu aducă atingere existenței dreptului sau libertății. Consideră că prin măsurile derogatorii adoptate prin actele administrative care au făcut obiectul cauzei au fost respectate atât scopul și principiile consacrate de art. 1 din Legea nr. 55/2020, cât și celelalte angajamente internaționale ale României, iar critica privind încălcarea dreptului constituțional la învățătură nu poate fi primită. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, greșita aplicare a legii, arată că judecătorul fondului nu a aplicat dispozițiile legale stabilite prin Legea nr. 55/2020, ca temei juridic al emiterii hotărârilor Comitetului Național pentru Situații de Urgență (CNSU), ci le-a înlăturat fără temei. Aprecierile judecătorului fondului sunt pur subiective și încalcă dispozițiile legale stabilite de Legea nr. 55/2020, prin care, urmărindu-se scopul legii, s-a conferit posibilitatea luării măsurilor necesare pentru reducerea riscului epidemiologic generat de pandemia de COVID-19 în domeniul educației, inclusiv prin suspendarea cursurilor cu prezență fizică și organizarea lor în sistem online, la propunerea CNSU. Articolul 71 din Legea nr. 55/2020 prevede faptul că, în vederea aplicării măsurilor prevăzute de lege, ministerele emit ordine și instrucțiuni, la propunerea CNSU. Hotărârea CNSU nr. 53/2020 se bucură de prezumția de legalitate, având în vedere competența legală a CNSU de a stabili prin hotărâre abilitarea Ministerului Educației în vederea emiterii unui ordin prin care să fie stabilite măsurile de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2. Stabilirea efectivă a măsurilor prin Ordinul ministrului educației nr. 5.972/2021 se circumscrie dreptului de apreciere al autorității administrative care, în urma datelor și informațiilor de care dispune și întemeindu-se pe prevederile legale care îi permit să aplice legea și să opteze între mai multe căi posibil de urmat pentru a ajunge la scopul stabilit de legiuitor, emite acte administrative cu caracter normativ în temeiul legii. A învederat în continuare recurentul că își menține apărările arătate și în cazul reglementării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2021 pentru completarea art. 38 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 (O.U.G. nr. 2/2021), în aplicarea căreia au fost emise Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 2/8.01.2021 și Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3.090/8.01.2021, pe care - în aceleași condiții de nelegalitate, străine de natura pricinii, instanța de fond le-a înlăturat ca temei juridic, înlocuindu-le cu propriile aprecieri subiective. În drept, a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 55/2020. ... 3.2. Recurentul-pârât CMBSU a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ce face obiectul acestei cauze. A opinat că în mod netemeinic a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a CMBSU în ceea ce privește capetele de cerere 1, 2, 3, 4 și 5, având în vedere următoarele: În cuprinsul primelor două capete de cerere, reclamantele contestă legalitatea unor acte administrative emise de o altă entitate, respectiv de către Guvernul României, și nu legalitatea unor acte juridice de drept administrativ emise de CMBSU, pentru a justifica astfel chemarea sa în judecată și cu privire la hotărârile de Guvern atacate. Sub aspect procedural solicită să se constate că nu există identitate între autoritățile emitente ale actelor administrative considerate nelegale la punctele 1, 2, 3, 4 și 5 ale acțiunii introductive (Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 53/2020, Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5.972/2020, Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr. 57/2020, Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 6.122/2020, Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020) și autoritatea chemată în instanță pentru a-i fi anulat parțial actul administrativ criticat. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admițând excepția invocată, casând sentința recurată cu consecința respingerii capetelor de cerere 1, 2, 3, 4 și 5 în contradictoriu cu CMBSU, ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. Totodată, apreciază că în mod incorect a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, raportat la faptul că niciunul dintre reclamanții din prezenta cauză nu a formulat plângere prealabilă în temeiul dispozițiilor legii contenciosului administrativ. Prin urmare, solicită admiterea recursului, admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei, apreciază că hotărârile nr. 15/2020 și nr. 24/2020 ale CMBSU sunt temeinice și legale, pentru următoarele motive: Hotărârile CMBSU nr. 15/2020 și nr. 24/2020 au fost adoptate în aplicarea hotărârilor Guvernului nr. 668/2020, 729/2020 și 856/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 octombrie 2020 și a Ordinului ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/31.08.2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2 și ținând seama de Adresa ISMB nr. 18.719/10.09.2020, înregistrată la IPMB cu nr. 20.060/10.09.2020. Având în vedere pct. 6 din Ghidul privind măsurile sanitare și de protecție în unitățile de învățământ preuniversitar în perioada pandemiei de COVID-19 cuprins în Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/31.08.2020, precum și cele comunicate de ISMB prin Adresa nr. 18.719/10.09.2020, înregistrată la IPMB cu nr. 20.060/10.09.2020, aprecierea ca nelegală, abuzivă sau neconstituțională a transpunerii acestor măsuri în hotărârile CMBSU atacate, cu aplicabilitate în municipiul București, nu poate fi primită, atâta vreme cât toate premisele adoptării acestora au fost îndeplinite. Susține că toate măsurile dispuse atât în perioada stării de urgență, cât și în prezent, în perioada stării de alertă, au fost instituite în limitele permise de art. 53 din Constituția României. În situația de față, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților în stare de alertă nu este dispusă de CMBSU prin hotărârile nr. 15/2020 și 24/2020, ci sunt prevăzute în acte normative cu putere superioară. Măsurile stabilite de autorități în contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligației statului de ocrotire a sănătății publice, fiind adoptate și implementate avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just și proporțional echilibru între drepturile și libertățile fundamentale, în ansamblul lor. Acestea au fost dispuse în vederea prevenirii și împiedicării răspândirii la nivel național a virusului SARS-CoV-2. Aprobarea scenariilor de funcționare a unităților de învățământ de pe raza municipiului București pentru începutul anului școlar 2020-2021, precum și a măsurii suspendării temporare a activităților didactice care presupun prezența față în față a fost adoptată în temeiul și în limitele legale, având la bază principiul priorității interesului public, iar interesul public legitim, în speță, este acela al asigurării sănătății publice, ceea ce a determinat dispunerea unor măsuri restrictive, instituite în vederea protejării cetățenilor, ca cea reclamată în cauză. Astfel, nu se poate discuta despre un exces de putere în impunerea restricțiilor, acestea fiind absolut necesare dată fiind situația de fapt. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 26 din Constituția României arată că impunerea obligativității măștii de protecție nu afectează dreptul persoanelor la viață privată, fiind totodată o măsură cu caracter temporar, impusă în vederea stopării sau cel puțin a încetinirii răspândirii virusului. În ceea ce privește hotărârile nr. 15/2020 și 24/2020, au fost elaborate în urma efectuării unei analize minuțioase a factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României realizată de specialiști în domeniul sănătății publice și al situațiilor de urgență. Măsurile și grupurile populaționale se stabilesc de către CNSU, în baza propunerii Grupului de suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României. CMBSU, prin adoptarea hotărârilor atacate, a acționat în interes public general în scopul protejării dreptului la viață, la integritate fizică și al ocrotirii sănătății, măsurile legale temporare și graduale luate respectând principiul egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile. În drept, a invocat prevederile art. 488 pct. 8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 11 lit. a) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.491/2004 și celelalte norme legale invocate în cuprinsul cererii de recurs. ... 3.3. Recurentul-pârât ME a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că instanța de fond a admis acțiunea cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incidente motivele de casare statuate de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8, precum și prevederile art. 397 alin. (1) teza a II-a din noul Cod de procedură civilă cu privire la faptul că a acordat mai mult decât s-a cerut. Cu privire la excepția rămânerii fără obiect/ inadmisibilitatea capetelor de cerere având ca obiect anularea ordinelor emise de ME, prin care s-a dispus suspendarea activităților care presupun prezența fizică a preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ preuniversitar, instanța de fond s-a limitat la „verificarea legalității efectelor produse de aceste două ordine, în perioada în care acestea au fost în vigoare“ fără să facă o verificare din punctul de vedere al aplicabilității acestora în raport cu norma primară, știind că ordinele emise de ME au fost date în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (1^3) și (1^4) din Legea nr. 55/2020. De asemenea, ordinele de suspendare a activității didactice au fost emise în temeiul prevederilor art. 71 din Legea nr. 55/2020. Astfel, interpretarea instanței de fond este vădit nelegală, constituind o aplicare greșită a normelor de drept material. În prezenta cauză, ordinele au fost emise de către autoritățile competente, în executarea altor prevederi legale, pentru stabilirea unor măsuri de prevenire și combatere a îmbolnăvirilor cu SARS-CoV-2, iar sub aspectul conținutului măsurilor propriu-zise nu a fost învederată încălcarea unor prevederi legale, criticile vizând practic oportunitatea și eficiența măsurilor. Or, în privința unor asemenea critici instanța de contencios administrativ nu se poate substitui autorităților pârâte, limitând dreptul de apreciere al acestora, decât în cazul constatării unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv exercitării dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Astfel, în cazul atacării în justiție a ordinelor de ministru emise în vederea punerii în aplicare a unor măsuri pe durata stării de alertă, în temeiul Legii nr. 55/2020, aceasta s-ar realiza doar în măsura în care hotărârea pronunțată de instanța de judecată ar determina, odată cu constatarea nelegalității actului administrativ atacat, și înlăturarea efectelor acestuia, și constatarea nelegalității actului în temeiul căruia au fost date respectivele ordine. Mai mult, instanța de fond, prin anularea ordinelor menționate, creează cadrul necesar formulării de către intimații-reclamanți a unor acțiuni în justiție pentru repararea prejudiciilor produse în perioada în care actele administrative contestate și-au produs efectele, aspect care intră sub incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă (penultimul alineat pag. 37 din sentință). Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că actele a căror anulare s-a solicitat au fost emise pentru o durată de timp determinată, fiind încadrate în categoria actelor cu caracter temporar, iar împlinirea termenului pentru care au fost emise respectivele acte normative are ca efect încetarea acțiunii normei juridice, încetarea producerii de efecte juridice, încetare care intervine ope legis, de drept. Instituirea stării de alertă, în condițiile Legii nr. 55/2020, reprezintă decizia Guvernului de a interveni printr-un ansamblu de măsuri, pentru a răspunde situației urgente, de o amploare și intensitate deosebite, în condițiile în care viața și sănătatea persoanelor sunt amenințate. Astfel, măsurile dispuse în timpul stării de alertă nu pot avea decât caracter temporar și trebuie să fie proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al situației care a impus instituirea stării de alertă, respectiv pandemia de COVID-19. Cu privire la Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020, instanța de fond s-a pronunțat în sensul abrogării în integralitate a acestuia, în situația în care recurenții-reclamanți au solicitat anularea parțială a acestuia numai cu referire la scenariul 3 privind participarea tuturor preșcolarilor și elevilor la activități/lecții online. Astfel, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, venind în contradicție cu dispozițiile art. 397 alin. (1) teza a II-a din noul Cod de procedură civilă. Măsurile luate prin Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020 au fost dispuse pentru punerea în executare a unor dispoziții legale emise în contextul generat de dinamica evoluției situației epidemiologice naționale, dar și internaționale, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Prevederile Legii nr. 55/2020 sunt concludente în sensul aspectelor criticate de către reclamanți. Unul din scopurile actelor normative menționate este acela de a permite autorităților publice să intervină eficient și cu mijloacele adecvate pentru gestionarea crizei cauzate de pandemie. Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2 vine să stabilească măsuri și sarcini care trebuie să fie aduse la îndeplinire la nivelul MEC și al instituțiilor centrale din subordine/în coordonare, respectiv la nivelul inspectoratelor școlare, la nivelul unităților de învățământ preuniversitar, precum și de către cadrele didactice. Ordinul contestat a fost emis cu respectarea întocmai a prevederilor legale, atât în ceea ce privește condițiile de formă, cât și cele de fond și a reprezentat răspunsul instituțional la obligația/responsabilitatea MEC, ca minister de resort, de a stabili modul de derulare (organizare și desfășurare) a activităților didactice, în contextul epidemiologic actual, în scopul asigurării dreptului la învățătură și a dreptului la sănătate, pentru beneficiarii primari ai dreptului la învățătură și personalul din sistemul național de învățământ. Actul a fost emis de organul competent, în limita competenței sale potrivit art. 94 alin. (2) lit. c) și o) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 15 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2020. Emiterea actului s-a făcut în forma și cu procedura prevăzute de lege cu referire expresă la temeiurile legale menționate, fondate pe situația de fapt referitoare la menținerea contextului excepțional care a determinat instituirea stării de urgență și alertă, interesul public general care a reclamat prelungirea acestei stări excepționale, menținerea aplicării măsurilor deja adoptate, precum și adoptarea unor noi măsuri care să permită autorităților publice să intervină eficient și cu mijloace adecvate pentru gestionarea crizei. Desfășurarea în perioada de aplicabilitate a ordinului a activităților din planurile de învățământ în format online mențin conformitatea ordinului cu scopul legii și oportunitatea acestuia care rezidă chiar din intenția emitentului. În ceea ce privește reținerea de către instanța de fond a faptului că a fost restrâns dreptul la educație, recurentul susține că, prin realizarea activității didactice în mediul online, nu se poate vorbi de o restrângere a dreptului la educație. În acest sens, prin Legea nr. 55/2020 au fost instituite, pe durata stării de alertă, unele măsuri temporare în scopul protejării drepturilor la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății. Între respectivele măsuri se numără și măsura privind suspendarea activităților didactice ce impun prezența fizică a antepreșcolarilor, preșcolarilor, elevilor și studenților în unitățile și instituțiile de învățământ. Astfel, nu se poate vorbi de restrângerea unor drepturi fundamentale, ci de exercitarea acestora într-o modalitate adaptată la dinamica evoluției situației epidemiologice naționale/zonale, respectiv în modalitatea online. Așa-zisa limitare a unor drepturi reținută de instanța de fond a fost realizată în considerarea unor drepturi colective, a unor interese publice care vizează dreptul la ocrotirea sănătății atât pentru elevi și cadre didactice, cât și pentru familiile acestora și pentru întreaga comunitate. Astfel, au fost protejate, în mod adecvat și cu prioritate, drepturile convenționale și constituționale la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății, dar a fost asigurat și interesul superior al beneficiarului direct al sistemului de educație (elevul) și dreptul de a beneficia de educație și de a finaliza un nivel de învățământ parcurs. În drept, a invocat prevederile art. 397 alin. (1) teza a II-a, art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din noul Cod de procedură civilă și Legea nr. 554/2004. ... 3.4. Recurentul-pârât MS a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în ceea ce privește anularea Ordinului ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020, în baza art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă. În motivarea recursului a menționat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat anularea parțială a Ordinului ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activităților în cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2, respectiv a dispozițiilor care instituie scenariul 3 privind participarea tuturor preșcolarilor și elevilor la activități/lecții online. Or, din considerentele și dispozitivul sentinței atacate rezultă faptul că instanța de judecată a anulat în întregime Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/31.08.2020. Faptul că reclamanta a solicitat anularea în parte a ordinului, iar instanța a anulat ordinul în întregime, conduce la concluzia încălcării de către instanță a limitelor în care putea să se pronunțe, încălcând astfel principiul disponibilității părților. Față de excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei AȘP, respinsă de instanță, a arătat următoarele: În primul rând, în conformitate cu aspectele reținute de instanță, asociația reclamantă are dreptul de a susține dreptul la educație prin acordarea de consultanță și sprijin juridic sau reprezentare în acțiuni colective. Or, în prezenta cauză reclamanta AȘP „stă“ în nume propriu, și nu ca reprezentant. În al doilea rând, scopul asociației se poate realiza, conform statutului asociației, prin acordarea de consultanță și sprijin juridic. Participarea în calitate de reclamant într-o cauză nu poate fi încadrată în niciuna dintre aceste două activități. În al treilea rând, instanța a apreciat că dreptul principal pus în discuție în speță îl constituie dreptul la educație și ar exista o strânsă legătură între obiectivele asociației și obiectul cauzei și, în consecință, asociația are calitate procesuală activă. Apreciază recurentul că în prezenta speță nu se află în prezența unei acțiuni privind dreptul la educație. Actele care au fost puse în discuție și, mai ales, Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020, nu îngrădesc dreptul la educație, nu au prevederi care să împiedice desfășurarea cursurilor, ci, dimpotrivă, au stabilit măsuri/scenarii care au menirea de a asigura desfășurarea cursurilor (și nu sistarea cursurilor), în condiții de prevenție și siguranță a tuturor participanților la actul de învățământ. Instanța a considerat, fără o analiză în concret și aplicată la prezenta cauză, că simplul fapt că asociația are ca scop susținerea și dreptul la educație este suficient pentru a-i conferi calitate procesuală activă. Date fiind aceste aspecte, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei AȘP. Referitor la capătul de cerere ce are ca obiect anularea parțială a Ordinului ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020, arată următoarele: Ordinul ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/31.08.2020 vizează doar măsuri de organizare a activităților din cadrul unităților/instituțiilor de învățământ în condiții de siguranță epidemiologică, fără a aduce atingere dreptului la învățătură, ci, dimpotrivă, scopul acestuia fiind asigurarea continuității cursurilor chiar în condițiile pandemiei cu virusul SARS-CoV-2, dar în condiții de siguranță, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice. Astfel, măsurile dispuse prin ordin și criticate de reclamanți vizează efectuarea orelor în sistem online (și nu sistarea cursurilor) doar pentru anumite situații concrete, prevăzute la art. 16 din anexa la ordinul mai sus menționat, pentru perioadă limitată și prin raportare la contagiozitatea virusului SARS-CoV-2. În consecință, apreciază că ordinul a fost emis în condiții de legalitate, cu respectarea și în limitele legilor a căror punere în executare/aplicare o vizează. Totodată, ordinul nu aduce îngrădiri sau limitări la dreptul la învățătură, așa cum a reținut instanța care, în considerarea unor texte de lege ce vizează posibilitatea îngrădirii unor drepturi fundamentale doar prin lege, a construit un raționament juridic ce nu își găsește aplicabilitate în prezenta cauză. În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată în ceea ce privește anularea parțială a Ordinului ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății nr. 5.487/1.494/2020. ... 3.5. Recurentul-pârât IPMB a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ce face obiectul acestei cauze. În susținerea recursului, a adus critici faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a IPMB. În speță, reclamanții contestă legalitatea unor acte juridice emise de alte entități, și nu legalitatea unor acte juridice de drept administrativ emise de IPMB, pentru a justifica, astfel, chemarea în judecată a IPMB. CMBSU este un organism colegial, constituit în temeiul prevederilor art. 10 și 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență și ale art. 9 și 11 din Regulamentul-cadru privind structura organizatorică, atribuțiile, funcționarea și dotarea comitetelor și centrelor operative pentru situații de urgență, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.491/2004, ca parte a Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, cu atribuții stabilite separat și distinct de IPMB. Împrejurarea potrivit căreia prefectul este președinte al CMBSU nu conferă atribuții ori responsabilități în sarcina instituției prefectului. Ca atare, sub aspect procedural trebuie să existe deplină identitate între autoritatea emitentă a actului administrativ considerat nelegal si autoritatea chemată în instanță pentru a-i fi anulat total ori parțial actul administrativ criticat. Prin urmare, solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea excepției, casând sentința recurată și respingând astfel acțiunea ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă. În drept, a invocat prevederile art. 488 pct. 8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 265 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, coroborat cu dispozițiile art. 4 - 6 din Hotărârea Guvernului nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, precum și celelalte norme legale invocate în cuprinsul cererii de recurs. ... ...