Decizia CCR nr. 627/2014Paragraful 13

10. De asemenea, arată că dispoziţia procedurală criticată a format obiectul mai multor excepţii de neconstituţionalitate, însă apreciază că nu există niciun motiv pentru care art. 322 pct. 4 teza referitoare la înscrisul în fals să nu primească calificarea de "element de noutate" care să conducă la un reviriment jurisprudenţial al Curţii Constituţionale. În susţinerea posibilităţii unui reviriment jurisprudenţial precizează modificarea legislativă din actualul Cod de procedură civilă, respectiv dispoziţiile art. 509 din noul Cod de procedură civilă, care a introdus ipoteza revizuirii unor hotărâri pronunţate în recurs care nu evocă fondul, în cazul în care condamnarea definitivă vizează un judecător. Această modificare este motivată de faptul că deznodământul procesului a fost decis de condamnarea judecătorului. Arată că acelaşi raţionament poate fi aplicat şi în cazul înscrisului fals sau care conţine date nereale, întrucât acesta a determinat deznodământul procesului, iar pe cale de consecinţă nu a avut loc un proces echitabil. Astfel, solicită Curţii Constituţionale să pronunţe o decizie de interpretare a art. 322 pct. 4 teza referitoare la înscrisul declarat fals, pe cale incidentală, în timpul judecăţii, de către instanţa de revizuire din Codul de procedură civilă din 1865 în sensul că dispoziţia legală criticată este neconstituţională numai în măsura în care aceasta nu permite formularea unei cereri de revizuire, cu toate că organul de cercetare penală a constatat ulterior că înscrisul determinant în pronunţarea hotărârii respective conţine date nereale.