Decizia CCR nr. 627/2014Paragraful 30

26. De asemenea, Curtea, în privinţa invocării inegalităţii între persoanele care se află în ipoteza normei criticate şi persoanele care uzează de prevederile art. 183 şi 184 din Codul de procedură civilă din 1865, constată că prin dispoziţiile legale menţionate sunt reglementate două proceduri distincte ce se referă la proceduri în curs sau finalizate, astfel încât nici această critică nu poate fi reţinută. Astfel, în cazul în care există un proces pe rol, care nu este finalizat printr-o hotărâre definitivă, partea poate denunţa înscrisul ca fals pe cale incidentală, conform regulilor prevăzute de art. 180 şi următoarele din Codul de procedură civilă din 1865. Dacă procesul s-a finalizat printr-o hotărâre definitivă, în care s-a opus înscrisul fals, însă partea în drept nu l-a denunţat, aceasta are la îndemână calea de atac a revizuirii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedură civilă din 1865. Prin această procedură, hotărârea, care a intrat în puterea lucrului judecat, poate fi desfiinţată numai prin retractarea hotărârii definitive, iar nu prin pronunţarea alteia. Astfel, Curtea reţine că nu există identitate de situaţii juridice între persoanele care se află în ipoteza art. 183 şi acelea care se află în ipoteza normei art. 322 din Codul de procedură civilă din 1865.