Decizia CCR nr. 614/2014Paragraful 7

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei. Acesta susţine, în esenţă, că textul de lege ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate încalcă prevederile art. 42 alin. (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1.083/2006, raportat la art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, deoarece califică actele juridice ale organismelor intermediare drept acte ale autorităţilor locale, în timp ce acestea, emanând, în calitate de acte delegate, de la autorităţile administraţiei publice centrale (autoritatea de management), nu pot avea decât acelaşi regim juridic ca şi al acestora din urmă. Or, prin prisma interpretării juridice sistematice a normelor de drept al Uniunii Europene rezultă clar că, în realizarea operaţiunii juridice de emitere a actelor administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene organismele intermediare acţionează nomine alieno, adică în numele autorităţii publice centrale, acţionând ca mandatar pentru mandantul-autoritate publică centrală, în executarea unui mandat administrativ cu reprezentare. Mai arată că aplicarea strictă a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 doar în privinţa autorităţilor publice centrale, nu şi a tuturor entităţilor juridice cărora li s-au delegat competenţe şi funcţii, creează artificial două categorii de entităţi subordonate unor autorităţi publice centrale sau ministere de resort, respectiv două categorii de mandatari ai acestora, cărora nu li se aplică însă acelaşi regim juridic în privinţa actelor juridice emise.