Decizia CCR nr. 528/2014Paragraful 6

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei reiterând argumentele prezentate pe larg în cuprinsul motivării scrise a acesteia. În esenţă, susţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care cererile privind actele administrative emise de organismele intermediare regionale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, nu se soluţionează în fond tot de către secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, aşa cum textul prevede competenţa materială de soluţionare pentru acelaşi tip de cereri privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale. În susţinerea acestei teze, se arată că statutul unei astfel de entităţi - organism intermediar regional - este stabilit prin acte juridice ale Uniunii Europene [şi anume Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006], fiind astfel clar delimitat de cel al unei autorităţi publice locale. În plus, aceste entităţi îşi exercită atribuţiile legale în urma delegării anumitor competenţe şi funcţii din partea unei autorităţi publice centrale de specialitate - în speţă, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice -, astfel că actele sale, emise în numele şi pe seama mandantului, nu pot beneficia de un alt tratament juridic în privinţa competenţei materiale de judecată, tratament aplicabil în egală măsură tuturor acestor mandatari. În caz contrar, pe lângă încălcarea prevederilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, referitoare la obligaţia autorităţilor statului de a aplica cu prioritate reglementările obligatorii ale Uniunii Europene în cazul în care legea internă este mai puţin favorabilă, este înfrânt şi principiul nediscriminării, prevăzut de art. 16 din Constituţie.