Decizia CCR nr. 622/2014Paragraful 23

17. Astfel, prin Decizia nr. 551 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 9 august 2007, şi Decizia nr. 1.034 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 16 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că prevederile art. 133 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementează nulitatea, ca sancţiune incidentă în cazul lipsei menţiunilor esenţiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esenţiale ale cererii introductive de instanţă numele părţilor, obiectul cererii şi semnătura reclamantului. Regimul juridic al nulităţii este însă diferit. Astfel, absenţa numelor părţilor sau a obiectului cererii este sancţionată cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnăturii, art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 permite remedierea în tot cursul judecăţii, dar nu mai târziu de prima zi de înfăţişare ce urmează după invocarea neregularităţii procedurale.