Decizia ÎCCJ nr. 22/2023 (HP)Punctul X.1

X.1. Asupra admisibilității sesizării 52. Pornind de la conținutul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, declanșarea procedurii de unificare jurisprudențială pe calea hotărârii prealabile este subsumată întrunirii cumulative a următoarelor condiții de admisibilitate: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – cauza să fie soluționată în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a curții de apel sau a tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 53. Analizând sesizarea în limitele configurării sale de către subiectul de sesizare, se observă că primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, Înalta Curte de Casație și Justiție fiind sesizată de un complet de judecată al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă, ce a fost învestit în temeiul art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă și al art. 483 și următoarele din Codul de procedură civilă cu judecata căii de atac a recursului exercitat de reclamantul apelant împotriva Deciziei civile nr. 1.661/2021 date de Tribunalul Neamț, prin care s-a dispus, în baza art. 470 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din Codul de procedură civilă cu referire la art. 196 din Codul de procedură civilă, anularea cererii de apel pentru lipsa semnăturii. ... 54. Curtea de apel judecă în ultimă instanță întrucât potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, „(1) Sunt hotărâri definitive: (...) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii“. ... 55. Este întrunită și cea de-a patra condiție de admisibilitate a sesizării unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, cât timp prin decizia civilă de apel recurată a fost anulată cererea de apel pentru lipsa semnăturii, iar recursul declarat supune cenzurii în controlul judiciar tocmai această soluție și modul de aplicare de către completul de apel a art. 196 din Codul de procedură civilă, chestiunea de drept sesizată fiind cea care face obiectul recursului. ... 56. Faptul că de problema de drept depinde soluționarea cauzei nu este suficient însă pentru a se constata admisibilitatea sesizării. În jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că analiza aspectelor generale de admisibilitate trebuie să aibă în vedere faptul că procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... 57. Deși nu este prevăzută în mod explicit, condiția dificultății chestiunii de drept este subînțeleasă și rezultă neîndoielnic din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă. Dificultatea chestiunii de drept implică posibilitatea reală de a interpreta diferit sau contradictoriu norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, iar stabilirea dificultății, ca și condiție de admisibilitate, este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanței supreme i se solicită o dezlegare de principiu a unei veritabile probleme de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sau este chemată, în fapt, să soluționeze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziții legale ori chiar litigiul în cauză. ... 58. Prin întrebarea sa, instanța de recurs solicită să se lămurească dacă art. 196 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că demersul de complinire a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru reprezintă o manifestare neechivocă a părții cu privire la intenția sa de continuare a demersului judiciar, iar nu de desistare, cu consecința că nu se poate pronunța în aceste condiții nulitatea cererii de sesizare a instanței de judecată. ... 59. Instanța de trimitere nu a prezentat motivele pentru care a apreciat asupra dificultății problemei de drept sesizate, rezumându-se să arate succint doar că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării și să expună punctele de vedere divergente ale membrilor completului de recurs asupra chestiunii de drept. ... 60. Indicarea problemei de drept, simpla susținere că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și exprimarea punctelor de vedere diferite ale membrilor completului de judecată care, motivate concis, nu indică în concret nicio dificultate care să justifice sesizarea instanței supreme în considerarea caracterului neclar al normelor de drept, nu sunt suficiente, fiind necesară o prezentare a argumentelor pentru care există o dificultate reală de interpretare care să impună o dezlegare de principiu din partea instanței supreme, întrucât art. 519 din Codul de procedură civilă se referă la interpretarea propriu-zisă a conținutului unor dispoziții legale în sensul dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept reale, esențiale și controversate, care prezintă o dificultate suficient de mare, rezultată din dispoziții îndoielnice, lacunare, de o complexitate deosebită. ... 61. Nu rezultă din prezentarea datelor cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile o dificultate reală de interpretare, de natură să impună o dezlegare de principiu. ... 62. Chestiunea de drept sesizată vizează modul de interpretare a dispozițiilor art. 196 din Codul de procedură civilă care statuează: „Nulitatea cererii - Art. 196. - (1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea. (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condițiile prevăzute la alin. (2) .“ ... 63. Textul de lege enunțat reglementează, în mod clar și fără echivoc, obligația ce incumbă părților să semneze cererile adresate instanței judecătorești, iar, în cazul în care această condiție de formă nu este îndeplinită, posibilitatea acoperirii lipsei semnăturii prin semnarea acesteia de către parte, fie în tot cursul judecății din fața respectivei instanțe, fie până la primul termen de judecată următor (partea fiind înștiințată în acest sens prin citație), în cazul în care acest viciu procesual a fost invocat de către partea adversă. ... 64. Semnătura reprezintă o formalitate esențială pentru valabilitatea oricărui act de procedură ce trebuie materializat, potrivit legii, într-un înscris. Prin semnătură se confirmă întocmirea actului de un anumit subiect procesual. Necesitatea semnăturii este prevăzută de lege pentru toate cererile adresate instanțelor judecătorești și care trebuie materializate într-un înscris, precum ar fi: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvențională, cererea de apel, cererea de recurs. Dată fiind importanța ilustrată a acestei cerințe esențiale, lipsa sa este sancționată de legiuitorul național cu nulitatea cererii. ... 65. În același timp, se observă că norma analizată reprezintă o normă de procedură, astfel încât, din această perspectivă, rezultă că instanța de judecată trebuie totodată să se raporteze la momentul pronunțării soluției sale și la principiile conturate în domeniu în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. ... 66. Cu alte cuvinte, instanța de judecată este datoare - astfel cum s-a stipulat din perspectiva art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului din 31 ianuarie 2017 pronunțate în Cauza nr. 19.074/05 Hasan Tunç și alții împotriva Turciei - ca, în aplicarea normelor de procedură, să evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurii, apreciind că dreptul de acces la o instanță este afectat în însăși esența sa atunci când reglementarea acestuia încetează să mai servească scopurilor de securitate juridică și bunei administrări a justiției și constituie un obstacol care împiedică justițiabilul să solicite soluționarea pe fond a litigiului. ... 67. Astfel, instanța de contencios european a arătat în jurisprudența sa în domeniu că, într-adevăr, dreptul de acces la justiție nu este absolut; el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Însă restricțiile aplicate (în rândul cărora se înscrie și cerința procedurală a semnării cererilor) trebuie să fie conforme cu art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și vor fi astfel doar dacă sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Pe cale de consecință, instanțele naționale trebuie să țină cont suficient de circumstanțele specifice ale fiecărei cauze în parte și să nu aplice normele de procedură relevante într-un mod prea rigid (a se vedea în acest sens decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014 din Cauza nr. 66.268/13 Lefter împotriva României, Hotărârea din 26 ianuarie 2006 din Cauza nr. 62.710/00 Lungoci împotriva României, Hotărârea din Cauza Hasan Tunç și alții împotriva Turciei menționată sau Hotărârea din 5.04.2018 din Cauza nr. 40.160/12 Zubac împotriva Croației). ... 68. Așadar, problema de drept ce constituie obiectul sesizării prezente își are configurați și consacrați vectori juridici clari de rezolvare, ceea ce este de natură a o lipsi de atributul dificultății necesar admisibilității sesizării. ... 69. Puțina practică judiciară relevantă identificată în urma verificărilor specifice realizate în cadrul mecanismului procedural prezent de unificare a practicii judiciare este convergentă constatărilor precedente expuse. Astfel, atât în cadrul Deciziei civile definitive nr. 1.177 din 26 mai 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.073/325/2019 (prin care s-a infirmat soluția de anulare a apelului pentru lipsa semnăturii), cât și în cadrul Deciziei civile definitive nr. 418 din 10 iunie 2020 pronunțate de Tribunalul Prahova - Secția I civilă în Dosarul nr. 163/331/2014 (prin care s-a anulat apelul pentru același motiv), sancțiunea nulității apelului ca urmare a nesemnării cererii de apel, în contextul depunerii la dosar a dovezii achitării taxei judiciare de timbru aferente căii procesuale de atac, a fost evaluată de instanțe prin prisma circumstanțelor concrete ale cauzelor deduse judecății lor, ea nefiind aplicată de plano. Astfel, instanța supremă a reținut imposibilitatea obiectivă a apelantului de a semna cererea, ca urmare a încarcerării sale între timp, în vreme ce instanța prahoveană s-a raportat în cadrul deciziei pronunțate la aspectul citării în trei rânduri a apelantului cu mențiunea obligației procesuale de a semna cererea de apel, însă fără rezultat și fără indicarea vreunor circumstanțe speciale care să îl fi împiedicat să semneze. ... 70. De asemenea, prin încheierea de ședință din 21 iunie 2022 pronunțată în Dosarul nr. 381/294/2022 al Judecătoriei Săliște s-a constatat de către instanța de judecată îndeplinită cerința semnării prin raportare tot la circumstanțele concrete ale cauzei, circumstanțe expuse în cadrul încheierii respective. ... 71. În egală măsură, decelarea a două puncte de vedere diferite ale colectivelor de judecători consultate în cadrul mecanismului judiciar prezent nu este idonee în a infirma concluzia lipsei de dificultate expusă. Astfel, analizând argumentația magistraților consultați, se observă că elementul de diferență între aceste opinii juridice exprimate constă în raportarea la principiile statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, principii expuse în paragrafele supra, raportare în funcție de care aprecierea asupra incidenței sancțiunii nulității pentru lipsa semnăturii consacrate de dreptul procedural național este nuanțată în funcție de analiza circumstanțelor concrete ale cauzei. Din această perspectivă ilustrată nu se poate aprecia asupra caracterului inconciliabil al celor două puncte de vedere exprimate de colectivele de judecători. ... 72. Temeiul ansamblului acestor considerente conduce, așadar, la concluzia că sesizarea prezentă a fost determinată nu de dificultatea problemei de drept, ci de împrejurarea existenței a două opinii în rândul membrilor completului de judecată învestit cu soluționarea respectivei cauze, cu scopul de a confirma una din cele două opinii, și nu de a dezlega de principiu o chestiune de drept care prezintă dificultate. ... 73. Simpla existență a unei divergențe de opinii, în lipsa dificultății problemei de drept, nu justifică însă admisibilitatea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 74. Prin prezenta sesizare nu se identifică o veritabilă problemă de drept, respectiv nu se solicită o interpretare a normelor juridice, ci se tinde la obținerea unei soluții asupra fondului litigiului în care este chemată să se pronunțe respectiva instanță de judecată. Prin demersul astfel întreprins, practic, se solicită a se da o dezlegare cu privire la modul de aplicare a prevederilor legale pe care titularul sesizării le-a indicat, la situația de fapt concretă a cauzei asupra căreia a fost învestit să o soluționeze ca instanță de recurs, fără a se observa însă că astfel de dezlegări excedează competențelor Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 75. Condiția noutății se consideră îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, dar și atunci când chestiuni noi de drept sunt generate de un act normativ mai vechi, în situația în care aplicarea unei norme vechi a devenit de actualitate și nu există jurisprudență cu privire la interpretarea acesteia ori dacă se impune clarificarea unei asemenea norme într-un context legislativ nou din care rezultă dificultăți de interpretare. ... 76. Această condiție nu se verifică în cazul sesizării de față. ... 77. Chestiunea de drept sesizată își are sursa în conținutul art. 196 din Codul de procedură civilă intrat în vigoare la 15 februarie 2013, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe. Așadar, această normă intrată în vigoare în urmă cu un deceniu nu poate fi considerată ca având caracter de noutate. ... 78. Practica judiciară relevantă identificată, anterior analizată, nu relevă nici că norma procesuală indicată ar fi devenit de actualitate sub impulsul vreunor practici noi, de vreme ce regulile fundamentale în materie în raport cu care se aplică dispozițiile procedurale naționale, în rândul cărora se înscrie și art. 196 din Codul de procedură civilă, au fost consacrate de foarte mult timp de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa dezvoltată pe marginea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil (a se vedea în acest sens, exempli gratia, Cauza F.E. împotriva Franței, Hotărârea din 30 octombrie 1998, Cauza nr. 41.727/98 Yagtzilar și alții împotriva Greciei, C.E.D.O. 2001-XII sau Cauza nr. 62.710/00 Lungoci împotriva României, Hotărârea din 26 ianuarie 2006), fiind reconfirmate de instanța europeană inclusiv după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă național (a se observa inter alia decizia de inadmisibilitate din Cauza Lefter împotriva României, hotărârea din Cauza Hasan Tunç și alții împotriva Turciei sau hotărârea din Cauza Zubac împotriva Croației anterior menționate). ... 79. Concluzia lipsei de noutate expusă este subliniată și de identitatea de reglementare procesuală între actualul Cod de procedură civilă și cel anterior, Codul de procedură civilă din 1865, ce, prin dispozițiile art. 133 [fie ele conjugate cu prevederile art. 287 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din același act normativ precedent], instituia pentru situația lipsei semnăturii aceeași procedură de urmat și aceeași sancțiune a nulității cererii. ... 80. Argumentul instanței de sesizare în sensul că exigența noutății ar fi întrunită deoarece este pentru prima dată când i-a fost repartizată spre soluționare o cauză în care se pune în discuție această problemă de drept este nefondat, deoarece limitează sfera de verificare a cerinței în discuție la portofoliul unui singur complet de judecată, contrar însă regulilor mecanismului procedural reglementat de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă care se grefează - din punct de vedere logico-juridic - pe atributul de generalitate al condiției noutății chestiunii de drept. ... 81. Deși cerința de admisibilitate privind nestatuarea anterioară de către Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunii sesizate, care nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, este îndeplinită, în considerarea celor arătate anterior, sesizarea își păstrează caracterul inadmisibil, dată fiind neîntrunirea condițiilor cumulative de admisibilitate referitoare la caracterul real, serios, dificil și la noutatea chestiunii de drept deduse spre soluționare. ... ...