Decizia ÎCCJ nr. 33/2023 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție X.1. Asupra admisibilității sesizării 87. Pentru declanșarea procedurii în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul a instituit, prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, o serie de cerințe de admisibilitate, care trebuie întrunite cumulativ, respectiv: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... d) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... e) asupra acesteia, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 88. Analizând elementele sesizării, se reține îndeplinirea simultană a tuturor condițiilor care permit declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare. ... 89. Astfel, se constată că cele două cauze, care au făcut obiect al conexării instanței de sesizare, se află în curs de judecată, în faza procesuală a apelului, în competența legală a completurilor învestite. ... 90. În ce privește judecata în ultimă instanță, așa cum a fost determinată de către instanța de trimitere [și care nu mai poate fi supusă reevaluării, în raport cu prevederile art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă], ea a fost dată de incidența dispozițiilor art. 96 alin. 1 pct. (2) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. ... 91. Se constată, de asemenea, că este îndeplinită și cerința de admisibilitate referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, instanța de trimitere justificând aptitudinea acesteia de a conduce la rezolvarea pe fond a pricinii, în condițiile în care motivele de apel pun în discuție modalitatea în care s-a dat dezlegare excepției prescripției extinctive, contestată prin criticile din apel. ... 92. Referitor la calitatea chestiunii de drept, de a fi una veritabilă, cu un grad de dificultate suficient de ridicat - astfel cum această sintagmă a fost analizată în doctrină și dezvoltată în jurisprudența instanței supreme - de natură, așadar, să declanșeze mecanismul hotărârii prealabile, ea se verifică în speță, față de conținutul punctelor de vedere și al hotărârilor transmise de instanțele de judecată, care denotă că în materie există abordări diferite, susținute deopotrivă cu argumente juridice, constituindu-se însă în premise ale dezvoltării unei jurisprudențe neunitare. ... 93. Astfel, a rezultat că interpretarea și aplicarea, mai mult sau mai puțin completă ori coroborată a dispozițiilor legale în materie, au condus instanțele la a considera nu doar că termenul de prescripție extinctivă este diferit - de trei ani, din domeniul dreptului comun respectiv, de cinci ani, specific materiei fiscale, dar și că asemenea acțiuni au fost respinse, ca inadmisibile sau pentru lipsa calității procesuale pasive, soluții decurgând din calificarea diferită a aceluiași gen de raport juridic. ... 94. În ce privește conținutul chestiunii de drept se constată însă necesitatea fixării acesteia în cadrul normativ adecvat, apt să ducă la o rezolvare corectă. ... 95. În acest sens, în determinarea regimului juridic al prescripției extinctive, relevanță are stabilirea naturii creanței de valorificat și, în mod corespunzător, sunt determinante dispozițiile art. 1 pct. 10 și 11, art. 168 și art. 219 din Codul de procedură fiscală și art. 2 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, nereținute ca atare în sesizare. ... 96. De aceea, cadrul în care se va proceda la analiza întrebării va fi întregit cu textele de lege menționate anterior, neidentificate ca atare de titularul sesizării. ... 97. Cu privire la noutatea chestiunii de drept, ea subzistă în speță, în contextul în care, deși se pune în discuție restituirea unei părți din indemnizația de gratitudine, indemnizație reglementată și acordată potrivit dispozițiilor Legii nr. 341/2004, problema a devenit una de actualitate în urma pronunțării Deciziei nr. 14 din 17 februarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 16 iunie 2020, prin care s-a stabilit existența unor situații de exceptare de la plata contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate. ... 98. Se mai constată că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și că nu s-a statuat anterior asupra sa printr-o hotărâre obligatorie pentru instanțe sau printr-o jurisprudență consolidată a instanței supreme, față de materia circumscrisă litigiului, care nu intră în competența de judecată a acesteia. ... ... X.2. Asupra fondului sesizării 99. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită privește termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate reținute din indemnizația de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. ... 100. Litigiile în cadrul cărora s-a ivit această chestiune de drept au ca obiect cereri de chemare în judecată formulate de beneficiarii indemnizației de gratitudine prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, prin care se solicită obligarea caselor județene de pensii la restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate reținute din aceste indemnizații, acordate în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din acest act normativ. ... 101. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, „(1) Pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: (...) b) Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989: (...) 3. Luptător cu Rol Determinant - atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanșarea și victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, și-au pus viața în pericol în confruntările cu forțele de represiune, au ocupat și apărat obiectivele de importanță deosebită, care au aparținut regimului totalitar, doar în localitățile în care, în urma acestor acțiuni și confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului“, iar art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede că „Persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, cărora li s-au eliberat noile certificate potrivit art. 3^2, beneficiază de o indemnizație de gratitudine lunară în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata“. ... 102. Prin Decizia nr. 14 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, în interpretarea art. 5 alin. (2) , cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) , art. 155 și 114 din Codul fiscal și art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006, faptul că deținătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuție la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizațiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004. ... 103. S-au reținut, din analiza dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006, art. 61 lit. a) -h) , art. 62 alin. (1) lit. v) , art. 114 alin. (1) , art. 154 alin. (1) lit. d) , art. 155 alin. (1) lit. a) -l) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, la paragrafele 111-113, 115 și 116, următoarele: Din coroborarea dispozițiilor menționate rezultă, pe de o parte, că veniturile de care beneficiază deținătorii titlurilor reglementate de Legea nr. 341/2004 nu sunt impozabile și, pe de altă parte, că, deși acest act normativ nu prevede nimic în legătură cu plata contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate, aceasta nu înseamnă că ele s-ar datora (prin opoziție cu situația impozitelor pentru care se prevede scutirea), ci că trebuie făcută corelația necesară cu dispozițiile care reglementează această materie din Codul fiscal, dispoziții care stabilesc în legătură cu astfel de venituri (provenite din alte surse) condiția ca ele să fie impozabile pentru a constitui bază de calcul la stabilirea contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. De aceea, împrejurarea că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres doar că indemnizația acordată în temeiul acestui act normativ nu se impozitează, fără a arăta și că nu intră în baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, nu poate duce la o altă concluzie, de vreme ce, față de calificarea legală de a nu constitui venit, ea oricum nu poate fi luată în considerare pentru determinarea acestor contribuții. Ca atare, încasarea unor astfel de indemnizații nu dă naștere, în sarcina beneficiarului lor, unei obligații de plată a contribuției la asigurările sociale de sănătate. (...) Consecința regimului juridic specific al sumelor respective, care au caracter neimpozabil (cu accesoriul neplății contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate), este aceea că beneficiarul lor nu poate fi considerat asigurat în sistemul public al asigurărilor sociale de sănătate (spre deosebire de situația unei anumite categorii de persoane - luptătorii răniți în Revoluție - cărora legiuitorul le recunoaște această calitate chiar în absența plății contribuțiilor). Așadar, persoanele din categoria celor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 2-4 din Legea nr. 341/2004 nu datorează contribuții la asigurări sociale de sănătate pentru drepturile bănești încasate în temeiul acestei legi, dar, în același timp, nici nu vor beneficia de drepturile de asigurare prevăzute de Legea nr. 95/2006, câtă vreme nu intră în categoria celor care beneficiază de o asemenea asigurare fără plata contribuției [ca în ipoteza prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 coroborat cu art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 și art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal]. ... 104. Din jurisprudența instanțelor, expusă anterior, rezultă existența a două interpretări cu privire la termenul de prescripție aplicabil acțiunilor formulate pentru restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, reținute din indemnizațiile de gratitudine acordate potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. ... 105. Potrivit primei opinii, este incident termenul de prescripție de 5 ani, reglementat de art. 219 din Codul de procedură fiscală, iar potrivit celei de a doua opinii, este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 din Codul civil. ... 106. Termenul de prescripție extinctivă este intervalul de timp stabilit de lege înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul material la acțiune, sub sancțiunea stingerii acestuia. Dreptul la acțiune în sens material este posibilitatea reclamantului de a cere instanței obligarea pârâtului la executarea unei prestații, respectarea unei anumite situații juridice, recunoașterea unui drept contestat. ... 107. În litigiile în care s-a ivit problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări, termenul de prescripție extinctivă reprezintă intervalul de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia poate fi exercitat dreptul la acțiune, în sens material, pentru restituirea sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, reținute la plata indemnizațiilor acordate beneficiarilor în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, sub sancțiunea pierderii acestui drept. ... 108. Divergența de jurisprudență privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 2.517 din Codul civil, care prevăd termenul general de prescripție de 3 ani, sau a dispozițiilor art. 219 din Codul de procedură fiscală, care prevăd termenul de prescripție de 5 ani. ... 109. Termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 din Codul civil, este aplicabil „dacă legea nu prevede un alt termen“, așadar numai în situațiile în care nu sunt incidente dispoziții legale care reglementează un alt termen de prescripție. ... 110. Termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 219 din Codul de procedură fiscală, este aplicabil cererilor contribuabilului/plătitorului pentru restituirea creanțelor fiscale plătite sau încasate fără a fi datorate, creanțe care au un regim specific de stabilire, executare silită, recuperare (în situația în care au fost plătite sau încasate fără a fi datorate), regim juridic reglementat de acest act normativ. ... 111. Legea nr. 341/2004, în temeiul căreia sunt acordate indemnizațiile de gratitudine la plata cărora au fost reținute contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, și Legea nr. 263/2010, act normativ la care face trimitere art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în sensul că „Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel“, nu conțin dispoziții referitoare la aceste contribuții obligatorii. ... 112. Pentru rezolvarea chestiunii de drept care a condus la divergența de jurisprudență se impune stabilirea naturii juridice a creanței reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate, a cărei restituire se solicită, având în vedere natura raportului juridic în baza căruia a fost reținută și nu natura indemnizației pentru care a fost reținută sau calitatea părții care a procedat la reținerea acesteia. ... 113. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, contribuția de asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, constituie Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, un fond special care se stabilește și se utilizează potrivit acestei legi, gestionat prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și prin casele de asigurări de sănătate (art. 220 din Legea nr. 95/2006). ... 114. Activitatea privind declararea, stabilirea, controlul și colectarea, precum și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale (art. 270 din Legea nr. 95/2006). În ceea ce privește obligația de plată, potrivit dispozițiilor art. 266 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, „Termenul de prescripție a obligației de plată privind contribuția de asigurări sociale de sănătate este prevăzut în Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.“ ... 115. Persoanele care au obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, precum și modul de stabilire, termenele de declarare și de plată ale contribuției sunt prevăzute în Codul fiscal (art. 228 din Legea nr. 95/2006), iar colectarea contribuțiilor datorate de persoanele obligate să se asigure se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și organele fiscale subordonate acesteia (art. 265 din Legea nr. 95/2006). ... 116. Codul fiscal este actul normativ care stabilește cadrul legal privind impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii [prevăzute la art. 2 alin. (2) din Codul fiscal] care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru șomaj și fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, stabilește contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contribuții sociale, modul de calcul și de plată, procedura de modificare a acestora. ... 117. Printre impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii, reglementate de Codul fiscal, se regăsește, potrivit art. 2 alin. (2) lit. b) din acest act normativ, contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. ... 118. În ceea ce privește cadrul legal de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal, acesta este stabilit prin Codul de procedură fiscală, act normativ cadru care reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel [art. 2 alin. (1) din Codul de procedură fiscală], și care constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor fiscale. Numai în situațiile în care Codul de procedură fiscală nu dispune, se aplică prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/ plătitori (art. 3 din Codul de procedură fiscală). ... 119. Codul de procedură fiscală definește noțiunea de contribuție socială, „prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecția persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare“ (art. 1 pct. 5), similar definiției prevăzute de art. 7 pct. 10 din Codul fiscal, precum și noțiunea de creanță fiscală, care reprezintă „dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie“ (art. 1 pct. 10). ... 120. Analiza coroborată a acestor dispoziții conduce la concluzia potrivit căreia contribuția de asigurări sociale de sănătate este o contribuție socială obligatorie, datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, prevăzută de Legea nr. 95/2006, inclusă în categoria impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, iar dreptul la încasarea acestei contribuții reprezintă creanță fiscală. ... 121. Dreptului de creanță fiscală principală, reprezentând „dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptului contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege“ (art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală) îi corespunde o obligație fiscală principală, și anume „obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate, fără a fi datorate și de a rambursa sumele cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege“ (art. 1 pct. 28 din Codul de procedură fiscală). ... 122. În raport cu cele reținute, Codul de procedură fiscală reglementează inclusiv dreptul la perceperea contribuțiilor sociale de asigurări de sănătate, corelativ cu obligația de plată a acestora, cât și dreptul la restituirea contribuțiilor sociale de asigurări de sănătate plătite/încasate fără a fi datorate, corelativ cu obligația de restituire a celor plătite/încasate fără a fi datorate. În ceea ce privește restituirea creanțelor fiscale, dispozițiile art. 168 din Codul de procedură fiscală prevăd că „(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. (2) În situația în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective“. ... 123. Rezultă că legea aplicabilă raportului juridic, constituit din dreptul la restituirea contribuțiilor sociale de asigurări de sănătate plătite/încasate fără a fi datorate și obligația de restituire a celor plătite/încasate fără a fi datorate, este Codul de procedură fiscală. ... 124. Împrejurarea că, astfel cum s-a configurat în litigiul principal, partea procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecății nu este organul fiscal, ci casa de pensii teritorială, cea care a efectuat reținerile, nu este aptă să modifice natura dreptului de creanță la a cărui valorificare se tinde, cu regimul juridic adecvat și asociat acestuia sub aspectul prescripției extinctive. ... 125. Aceasta întrucât casa de pensii a avut doar calitatea de plătitor, în sensul dispozițiilor art. 1 pct. 35 din Codul de procedură fiscală, adică „persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale“. ... 126. În realitate, natura creanței este cea care imprimă și natura raportului juridic, care este unul de drept fiscal, chiar dacă în proces nu stă direct organul fiscal, căruia să îi fie opusă obligația de restituire, ci acela care a colectat contribuția, în numele organului fiscal. ... 127. Pe cale de consecință, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune pentru restituirea creanțelor constând în contribuțiile sociale de asigurări de sănătate, încasate fără a fi datorate, reținute de casele județene de pensii din indemnizațiile acordate potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, sunt aplicabile dispozițiile art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, care reglementează prescripția dreptului de a cere restituirea, și anume „(1) Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire“. ... 128. Cu privire la stabilirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune, instanța de trimitere a făcut referire și la dezlegările conținute de Decizia nr. 10/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014, pentru interpretarea dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2002, potrivit cărora „(1) Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților, care constituie titluri executorii. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție legal“. ... 129. S-a stabilit, în condițiile în care problema de drept a privit termenul de prescripție prevăzut de art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, anume dacă acesta este termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă (art. 2.517 din Codul civil) sau termenul de prescripție de 5 ani reglementat de art. 131 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală [în prezent art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală în vigoare de la 1 ianuarie 2016], că „termenul general de prescripție legal“ prevăzut de aceste dispoziții este termenul de 3 ani reglementat de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, respectiv art. 2.517 din Codul civil. ... 130. Raționamentul instanței supreme care a condus la această dezlegare, cu privire la dispoziții legale având legătură cu o altă contribuție socială obligatorie, distinge între dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale, potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală, și obligația de restituire de către aceștia a sumelor încasate necuvenit din bugetele acestor contribuții. S-a reținut că prin emiterea deciziei, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, se stabilește creanța prin exercitarea dreptului subiectiv la recuperarea debitului ce corespunde obligației având ca izvor un fapt juridic ilicit și care generează răspunderea juridică delictuală, precum și faptul că restituirea prevăzută de art. 131 din Codul de procedură fiscală, care privește dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale, este o chestiune diferită de obligația angajaților la restituirea debitelor constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, obligație de restituire care are un temei delictual, fiind determinată de încălcarea ulterioară a unor cerințe ale legii. ... 131. Ca atare, raționamentul instanței, atunci când a dat dezlegarea obligatorie, conform hotărârii prealabile menționate, nu este aplicabil mutatis mutandis, întrucât vizează o altă cauză a dreptului subiectiv de valorificat, identificată pe temei delictual, de natură să angajeze, așadar, o răspundere civilă delictuală, cu termenul de prescripție de drept comun corespunzător acestei materii. ... 132. Faptul că Legea nr. 341/2004 conține norme de trimitere la Legea nr. 263/2010, prin art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în sensul că reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, dacă aceasta nu dispune altfel, nu este de natură să conducă la o altă concluzie privind termenul de prescripție. ... 133. Legea nr. 263/2010 reglementează, într-adevăr, o procedură specială pentru recuperarea sumelor reprezentând prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale încasate necuvenit, cu aplicarea termenului general de prescripție, prevăzut de art. 2.517 din Codul civil, astfel: art. 107, art. 179 din Legea nr. 263/2010 prevăd acordarea/recuperarea de către casele teritoriale de pensii a diferenței între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, stabilite prin decizie de revizuire, în cadrul termenului general de prescripție (art. 107), precum și recuperarea, prin decizii de recuperare emise de casele teritoriale de pensii, a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani (art. 179); art. 181 din Legea nr. 263/2010 prevede, în ceea ce privește executarea silită, o situație de excepție de la prevederile art. 226 alin. (10) din Codul de procedură fiscală (potrivit cărora instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea ANAF), în sensul că debitele provenite din prestații de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reținere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii, cu respectarea aceluiași termen general de prescripție de 3 ani. În cazul în care se constată că recuperarea debitului nu se poate face în termenul general de prescripție de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central, în vederea punerii în executare silită, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală. ... 134. Această procedură specială este aplicabilă, însă, având în vedere norma de trimitere, indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu privire la acordarea/recuperarea acestora, nu și contribuției de asigurări sociale de sănătate, care beneficiază, prin prisma naturii juridice, de o reglementare distinctă de cea a indemnizației din care a fost reținută, prin Legea nr. 95/2006, Codul fiscal și Codul de procedură fiscală. ... 135. Faptul că reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate a condus la reducerea indemnizației de gratitudine acordate în temeiul Legii nr. 341/2004 a determinat beneficiarul indemnizației la formularea acțiunii împotriva casei județene de pensii (care a calculat, a reținut contribuția de asigurări sociale de sănătate și a virat-o către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, gestionat prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și prin casele de asigurări de sănătate), pentru restituirea diferenței de indemnizație. Aceasta nu înseamnă, însă, că acțiunii în restituire îi sunt incidente dispozițiile legale care prevăd termenul general de prescripție de 3 ani. ... 136. Diferența de indemnizație, a cărei restituire se solicită, este, în concret, contribuția de asigurări sociale de sănătate, motivat de faptul că a fost încasată fără a fi datorată, reținută nejustificat de casa județeană de pensii, ca urmare a aplicării greșite a prevederilor legale privind plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate. De aceea, regimul juridic aplicabil contribuției de asigurări sociale de sănătate este determinat de natura juridică a acesteia și nu de cea a drepturilor bănești încasate în temeiul Legii nr. 341/2004, fiind, ca atare, pentru toate argumentele arătate anterior, o creanță fiscală, supusă valorificării înăuntrul termenului de prescripție de 5 ani. ... ... ...