Decizia ÎCCJ nr. 5/2023 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării 34. Cu titlu prealabil analizei fondului chestiunii de drept supuse dezbaterii, se impune verificarea împrejurării dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 35. Potrivit acestor dispoziții legale, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 36. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite cumulativ, după cum urmează: existența unei cauze aflate în curs de judecată; instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curții de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; problema de drept să fie reală, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă prin pronunțarea unei hotărâri prealabile; chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 37. Verificând întrunirea acestor cerințe, se constată că ele se regăsesc doar parțial, sesizarea neîndeplinind toate exigențele procedurale menționate pentru a fi admisibilă. ... 38. Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă că procesul în legătură cu care a fost formulată sesizarea este în curs de soluționare, fiind în prezent dedus judecății în faza apelului, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. ... 39. Este îndeplinită și condiția potrivit căreia cauza care face obiectul judecății trebuie să se afle în competența legală a unui complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la o curte de apel sau de la un tribunal, învestit cu soluționarea litigiului în ultimă instanță. Astfel, litigiul are ca obiect o contestație la executare, cauza fiind soluționată în primă instanță de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă, iar în această materie tribunalul judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. (1) teza întâi și ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, urmând să pronunțe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 40. Cu referire la cerința ivirii unei chestiuni de drept de care depinde soluționarea pe fond a cauzei respective se observă că legiuitorul instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. ... 41. Elementele prezentei sesizări pun în evidență existența legăturii necesare între chestiunea de drept dedusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată, instanța de trimitere relevând aptitudinea acesteia de a conduce la rezolvarea pe fond a cauzei, în condițiile în care legătura dintre chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și rezolvarea litigiului rezultă din observarea motivelor invocate de apelanta-intervenientă prin cererea de apel, care vizează modalitatea în care prima instanță a interpretat și a aplicat dispozițiile art. 262 alin. (4) din Codul de procedură fiscală. ... 42. În cererea de apel, intervenienta accesorie adjudecatară a arătat că dispoziția art. 262 alin. (4) din Codul de procedură fiscală este o prevedere specială derogatorie de la dreptul comun reprezentat de art. 723 și 724 din Codul de procedură civilă, astfel că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală atât în ceea ce privește contestația la executare, cât și în ceea ce privește modalitatea de întoarcere a executării silite. Referitor la modalitatea de întoarcere a executării silite în materie fiscală a arătat că legea specială - art. 262 alin. (4) din Codul de procedură fiscală - dispune cu privire la modalitatea de întoarcere a executării silite în cazul admiterii contestației la executare și anularea actelor de executare, în sensul că se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor ori din reținerile prin poprire. ... 43. Totodată, din verificările efectuate se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate, precum și faptul că nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu există, în prezent, practică judiciară care să justifice promovarea unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării. ... 44. Cât privește cerința referitoare la noutatea chestiunii de drept, aceasta reprezintă o condiție distinctă de aceea a lipsei statuării asupra problemei de drept cu care Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată. ... 45. În absența unor criterii legale de determinare a conținutului acestei noțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în jurisprudența ei constantă, că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept mai vechi (a se vedea Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2021, paragraful 123 și jurisprudența citată acolo). ... 46. De asemenea, noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală pentru că textele de lege supuse interpretării suscită recent în fața instanțelor de judecată o dificultate a aplicării acestora și creează premisele apariției unei practici judiciare neunitare la nivel național (idem, paragraful 124). ... 47. În acești parametri de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se constată că norma legală a cărei interpretare a prilejuit formularea prezentei sesizări nu este nouă, ci, dimpotrivă, are o vechime apreciabilă, regăsindu-se, în aceeași formă, în actele normative care au reglementat în mod succesiv materia. ... 48. Astfel, se observă că Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare de la data de 30 aprilie 1996 până la 31 decembrie 2002, prevedea, la art. 81, următoarele: „Instanța care a admis contestația, o dată cu desființarea executării, va dispune, prin aceeași hotărâre, să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.“ ... 49. Acest act normativ a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 61/2002), care, la rândul său, prevedea, la art. 130 alin. (2) , următoarele: „În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.“ ... 50. După cum se poate observa, prevederea legală citată este identică cu norma supusă interpretării. ... 51. Aceeași soluție legislativă a fost păstrată și în Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003), care a abrogat Ordonanța Guvernului nr. 61/2002. Astfel, la art. 165 alin. (4) din actul normativ menționat [devenit, prin renumerotări succesive, art. 170 alin. (4) , art. 171 alin. (4) și, respectiv, art. 174 alin. (4) ] se prevedea textual: „În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.“ Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 s-a aplicat până la intrarea în vigoare, la data de 1 ianuarie 2016, a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. ... 52. Așadar, norma legală supusă interpretării nu este una recent intrată în vigoare și, de asemenea, nu au fost evidențiate circumstanțe particulare care să confere noutate problemei de drept, instanța de trimitere nearătând, în cuprinsul încheierii de sesizare, „motivele care susțin admisibilitatea sesizării“, deși avea o astfel de obligație potrivit art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă. ... 53. Noutatea problemei de drept se impunea a fi evaluată, primordial, de către autorul sesizării, prin relevarea tuturor aspectelor care pot susține și pot justifica nevoia instanței de a primi o dezlegare de principiu a unei norme de drept. ... 54. Trebuie subliniat faptul că nu este vorba de o normă legală susceptibilă să se aplice în situații izolate, pentru a se putea presupune că instanțele au început să se confrunte recent cu dificultățile de interpretare a acesteia. Dimpotrivă, este vorba de o problemă fundamentală privind executarea silită în materie fiscală, referitoare la remediile posibile în situația admiterii unei contestații la executare. De asemenea, se observă că modificările survenite în procedura civilă în această perioadă de timp nu sunt de natură să schimbe coordonatele problemei de drept, reglementări care permiteau întoarcerea în patrimoniul debitorului a bunurilor executate silit regăsindu-se și în vechiul Cod de procedură civilă (art. 404^1 din Codul de procedură civilă din 1865). ... 55. În aceste circumstanțe, condiția noutății chestiunii de drept nu este îndeplinită, atâta vreme cât, potrivit datelor comunicate de instanțele naționale, nu a fost identificată practică judiciară creată în dezlegarea acestei chestiuni de drept. Mai mult, faptul că multe dintre curțile de apel nu au exprimat niciun punct de vedere teoretic permite concluzia că aplicabilitatea textelor legale în discuție nu a devenit frecventă, în ultima perioadă, iar chestiunea de drept semnalată nu prezintă un interes actual, nefiind o problemă cu un real potențial de a crea divergență jurisprudențială. ... 56. În concluzie, în cazul prezentei sesizări, mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile apare a fi lipsit de utilitate, întrucât chestiunea de drept nu îndeplinește cerința noutății. ... 57. Mecanismul reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă nu poate fi valorificat, având în vedere că legiuitorul a instituit anumite condiții restrictive și cumulative de admisibilitate, iar cel puțin una dintre acestea, aceea referitoare la noutatea chestiunii de drept, nu este îndeplinită, motiv pentru care, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...