Decizia ÎCCJ nr. 22/2024 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție XI.1. Asupra admisibilității sesizării 75. Prealabil analizei fondului chestiunilor de drept supuse dezbaterii, se impune verificarea împrejurării dacă, în raport cu întrebările formulate de titularii sesizărilor, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 76. Potrivit acestor dispoziții legale, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 77. Așadar, evaluarea sesizărilor presupune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condițiilor prevăzute pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, care pot fi enunțate astfel: – existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept identificată, a cărei lămurire se solicită, să prezinte caracter de noutate; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 78. Verificarea admisibilității sesizărilor relevă îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 79. Primele două condiții formale prevăzute de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile sunt îndeplinite, întrucât cauzele sunt în curs de judecată în faza procesuală a apelului, calea de atac fiind declarată împotriva unor sentințe civile pronunțate în materia litigiilor de muncă. În această materie, curtea de apel judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, urmând să pronunțe o hotărâre judecătorească definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 80. Se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate, precum și faptul că nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune. ... 81. În ceea ce privește condiția de admisibilitate care vizează identificarea unei veritabile probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se impune identificarea existenței unei chestiuni de drept și stabilirea unei legături între dezlegarea problemei de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. ... 82. Chestiunea de drept care formează obiectul sesizărilor vizează, pe de o parte, efectul suspendării succesive a aplicării normei asupra existenței dreptului, iar, pe de altă parte, caracterul actual al acestuia la data încetării suspendării, în condițiile în care, la acel moment, norma era deja abrogată. ... 83. Sesizările pun în evidență existența legăturii necesare între chestiunea de drept dedusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată, întrucât de stabilirea caracterului actual al dreptului pretins depinde soluționarea acțiunilor în pretenții întemeiate pe norma de drept substanțial care instituie beneficiul indemnizațiilor de pensionare. Astfel, soluțiile de respingere a acțiunilor s-au întemeiat pe considerentul că dreptul nu este actual, independent de împrejurarea reținută: că suspendarea a încetat odată cu abrogarea normei ori că dispoziția de suspendare supraviețuiește abrogării până la împlinirea termenului pentru care s-a dispus suspendarea. În cazul admiterii acțiunilor, s-a apreciat că lipsa de predictibilitate a normei, generată de suspendarea îndelungată, constituie o ingerință disproporționată a statului în exercitarea dreptului intrat în patrimoniul beneficiarului de la momentul îndeplinirii condițiilor, ingerință sancționată în raport cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, fiind exprimată și opinia că, la încetarea cauzei de suspendare, dreptul a redevenit actual. ... 84. Cât privește cerința referitoare la noutatea chestiunii de drept, în absența unor criterii legale de determinare a conținutului acestei noțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în jurisprudența sa constantă, că este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept mai vechi (a se vedea Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2021, paragraful 123, și jurisprudența citată). ... 85. În raport cu aceste criterii de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept, se constată că normele legale a căror interpretare formează obiectul prezentei sesizări, cuprinse în legile anuale de salarizare, au fost edictate cu un cuprins similar în perioada 2010-2023, însă elementul de noutate îl constituie abrogarea prevederilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, normă aflată la momentul abrogării sub efectul dispoziției de suspendare. Raportat la această situație, sesizările vizează efectul abrogării normei de drept substanțial asupra dispoziției de suspendare, respectiv dacă dreptul acordat prin norma abrogată a supraviețuit, dobândind un caracter actual. ... 86. Deși, în parte, aspecte ale problemelor ridicate de rezolvarea acestor chestiuni au fost analizate prin decizii ale Curții Constituționale sau ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în procedura de unificare a jurisprudenței, totuși, nu există o dezlegare de principiu asupra problemei actualității dreptului prin prisma efectului coroborat al unei suspendări pe o perioadă îndelungată, urmată de abrogarea normei de drept substanțial care îl conține. ... 87. În plus, astfel cum s-a menționat anterior, au existat diferențe în motivarea soluțiilor între instanțele care au respins, în continuarea jurisprudenței anterioare, acțiunile în pretenții, ca premature, și instanțele care au pronunțat o soluție de respingere pe fond. Argumentele diferite utilizate în fundamentarea soluțiilor de respingere a acțiunilor pot avea aptitudinea de a se repercuta într-o viitoare practică judiciară neunitară, întrucât în cazul justificării soluției pe teoria prematurității dreptului, respingerea acțiunii creează doar un obstacol temporar, cu consecința posibilității reiterării pretenției la un moment viitor apreciat ca fiind cel al încetării acestui efect. Distinct de această împrejurare, soluțiile de admitere a acțiunilor s-au întemeiat pe premisa existenței unui „bun“ sau cel puțin a unei „speranțe legitime“ născute ope legis în patrimoniul beneficiarului la data îndeplinirii condițiilor, pentru care suspendarea prelungită a constituit o ingerință disproporționată și excesivă. ... 88. Pe de altă parte, se constată că, deși, aparent, este în curs de formare la nivelul instanțelor de control judiciar o jurisprudență majoritară în sensul primei opinii, în favoarea celeilalte fiind pronunțate doar hotărâri de primă instanță, potențialul de practică neunitară este dat de împrejurarea că nu toate hotărârile pronunțate în primă instanță sunt atacate cu apel, precum și de observarea faptului că instanțele naționale au exprimat opinii teoretice prin care s-au argumentat ambele soluții. ... 89. În consecință, urmează a se reține ca fiind îndeplinită și condiția noutății. ... 90. În privința condiției caracterului veritabil al problemei de drept, în practica instanței supreme s-a reținut că această cerință de admisibilitate a sesizării se referă la caracterul real și serios al problemei cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că este necesar ca aceasta să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... 91. În cazul prezentelor sesizări, utilizarea mecanismului de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile apare ca necesară, întrucât problema de drept semnalată reprezintă, astfel cum s-a arătat, o chestiune cu un potențial de a crea divergență jurisprudențială, problema pusă în discuție fiind una veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite. Astfel, deși prin Decizia nr. 20 din 20 mai 2019 s-a apreciat că nu prezintă o dificultate de interpretare aplicarea regulilor de succesiune a legilor în timp cu privire la efectul suspensiv sau abrogator al unei norme, evoluția ulterioară a jurisprudenței a probat existența unei divergențe de interpretare a dispozițiilor art. 66 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, ce excedează unui simplu raționament privind aplicarea temporală a normelor, fiind divergentă și în privința existenței unui drept garantat și ocrotit de lege în patrimoniul beneficiarilor acestuia. ... ... XI.2. Asupra fondului sesizării 92. Verificând cele două sesizări conexate, în ordinea logică a raționamentului juridic referitor la succesiunea operațiunilor juridice aplicabile normei de drept substanțial pe care s-au întemeiat acțiunile în pretenții, rezultă că instanțele de trimitere întreabă, pe de o parte, care este consecința suspendării normei juridice, pe o perioadă mare de timp, asupra dreptului patrimonial pe care îl reglementează (Dosarul nr. 447/1/2024), iar, pe de altă parte, care este efectul pe care îl produce abrogarea normei aflate în starea de suspendare asupra acestui drept (Dosarul nr. 232/1/2024). ... 93. În acest sens, în Dosarul nr. 447/1/2024, instanța de trimitere întreabă dacă dispozițiile din legile anuale de salarizare, prin care s-a dispus cu privire la neacordarea, pentru anul respectiv, a indemnizației de pensionare prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, au fost de natură să afecteze însăși existența dreptului sau au avut doar un efect de suspendare ori de amânare a exercițiului acestui drept. ... 94. Deși întrebarea, astfel cum este formulată, nu face nicio distincție între situația juridică anterioară și cea ulterioară abrogării normei de drept substanțial ce a constituit temeiul juridic al acțiunilor (abrogare survenită la data de 16 decembrie 2022, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022, care nu mai cuprinde o normă similară), instanța de trimitere delimitează temporal, raportat la acest moment, jurisprudența la care face referire, susținând, în punctul de vedere exprimat asupra problemei de drept, că abrogarea unui text suspendat nu poate avea ca efect revigorarea acestuia pe perioada suspendării și că, deși problema unei suspendări îndelungate nu ar afecta principiul statului de drept, analiza acestei chestiuni ține de contenciosul constituțional. ... 95. Cu alte cuvinte, instanța evaluând, prin raportare la momentul abrogării, perioada de suspendare a aplicării normei, finalizată cu ieșirea sa definitivă din ordinea juridică, întreabă dacă se poate aprecia că efectul suspendării pe o perioadă îndelungată ar fi de natură a afecta însăși existența dreptului, fără a menționa, într-o manieră neechivocă, care ar fi, în accepțiunea sa, consecința unui răspuns afirmativ în privința constatării acestei ingerințe asupra patrimoniului beneficiarului. ... 96. Distincția se impunea, cu atât mai mult cu cât, anterior abrogării dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a existat o dezlegare în drept asupra acestei chestiuni, dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, prin care s-a statuat că dispozițiile legilor anuale de salarizare au vizat exercițiul dreptului și nu existența acestuia, dezlegare în baza căreia instanțele au respins ca premature acțiunile. Ulterior momentului abrogării normei, instanțele au pronunțat, în majoritate, soluții de respingere pe fond a acțiunilor. ... 97. Verificând punctele de vedere și jurisprudența atașate cauzei, se observă că, în orientarea minoritară, instanțele care au admis acțiunile au apreciat că, deși suspendată, norma a dus la nașterea, direct în patrimoniul beneficiarului, prin efectul îndeplinirii condițiilor de vechime la încetarea raporturilor de muncă/serviciu lato sensu, a unui drept patrimonial reprezentat de indemnizația de pensionare, astfel că beneficiarul deține un „bun“ sau cel puțin o „speranță legitimă“ în obținerea acestuia. În această orientare s-a reținut că măsura suspendării pe termen îndelungat a exercitării acestui drept a constituit o ingerință a statului în substanța acestui drept protejat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție. ... 98. Prin urmare, cu referire la acest context, în care dispoziția legală care consacră dreptul la indemnizația de pensionare a fost suspendată și, ulterior, abrogată, astfel că nu a mai fost posibilă valorificarea dreptului la momentul încetării suspendării, instanța de fond a întrebat dacă suspendarea îndelungată nu a afectat însăși existența dreptului, drept care vizează un bun protejat de garanțiile legale, constituționale și convenționale. ... 99. Cu privire la această chestiune se reține că dreptul la indemnizația de pensionare a avut un caracter actual numai până la intrarea în vigoare a măsurilor dispuse prin Legea nr. 118/2010, aplicarea dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 fiind suspendată în temeiul art. 9 din acest act normativ începând cu 3 iulie 2010 (în perioada 3 iulie-31 decembrie 2010) și, ulterior, succesiv, prin dispoziții cuprinse în legile anuale de salarizare. ... 100. Prin urmare, dispozițiile privind neacordarea indemnizației de pensionare cuprinse în legile anuale de salarizare au lipsit dreptul prevăzut de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 de caracterul actual, fără a se putea aprecia că au constituit o ingerință asupra unui bun aflat în patrimoniul beneficiarilor dreptului, astfel cum este definit și garantat prin aplicarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție. ... 101. Aceasta pentru că, pe de o parte, fiind reglementat de o normă a cărei aplicare a fost suspendată, dreptul la indemnizația de pensionare nu este un drept născut prin efectul legii direct în patrimoniul beneficiarului la data îndeplinirii condițiilor, ci un drept configurat in abstracto, care prefigurează o vocație la acordarea beneficiului la momentul încetării dispoziției de suspendare. Astfel cum s-a arătat și în Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, paragraful 74, sunt drepturi „având în continuare un conținut abstract, fiind condiționate în recunoașterea lor concretă de o nouă manifestare a legiuitorului, motiv pentru care nu pot fi considerate bunuri din această perspectivă (Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, Decizia nr. 35 din 4 iunie 2018)“. ... 102. Pe de altă parte, astfel cum rezultă din jurisprudența constantă și consolidată a Curții Constituționale (de exemplu Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, paragrafele 21, 23, 25), a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, paragrafele 94, 98) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (Cauza Ketchko împotriva Ucrainei, nr. 63.134/00, paragraful 23, 8 noiembrie 2005; Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19), această indemnizație acordată cu ocazia pensionării sau a încetării din motive neimputabile a raportului de muncă lato sensu nu se constituie într-un drept fundamental ocrotit de Convenție, ci reprezintă un beneficiu pe care statul îl acordă sau nu în funcție de politica salarială pe care o construiește. Totodată, nu se identifică nicio jurisprudență consolidată a instanțelor naționale sau a instanței de contencios constituțional care să confere acestui drept natura juridică a unei „speranțe legitime“ cu conținutul juridic definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ocrotite, în egală măsură, de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție. ... 103. Prin urmare, nefiind un drept ocrotit printr-o normă națională sau convențională, astfel interpretată prin jurisprudența națională, nici nu se poate aprecia că suspendarea pe termen lung a aplicării dispoziției legale care a reglementat acordarea acestui drept a constituit o ingerință a statului care a afectat dreptul patrimonial al beneficiarului în substanța sa. ... 104. Cea de-a doua problemă de drept, ce constituie obiectul sesizării în Dosarul nr. 232/1/2024, vizează o situație juridică ce a succedat perioadei de suspendare a normei, referitoare la efectul pe care îl produce abrogarea normei aflate în starea de suspendare și momentul producerii acestuia. ... 105. Din această perspectivă este de reținut că Legea nr. 303/2022, în vigoare de la 16 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, a abrogat, împreună cu întregul corp al Legii nr. 303/2004, dispozițiile privind acordarea indemnizației de pensionare, fără ca vreo dispoziție similară să fi fost preluată în noua lege, astfel că instanța de trimitere întreabă dacă, în aceste condiții, suspendarea poate supraviețui abrogării, în contextul dispozițiilor art. 58 și 66 din Legea nr. 24/2000, sau a încetat, cu consecința, potrivit susținerilor instanței, reapariției unui drept la acțiune, actual, pentru plata indemnizației de pensionare. ... 106. Dispoziția care reglementează dreptul la acordarea indemnizației de pensionare, recunoscut prin art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, a fost suspendată în perioada 2010-2022, prin acte normative succesive, până la abrogarea sa expresă, odată cu Legea nr. 303/2004, eveniment legislativ ce a operat direct asupra dispoziției legale cu statut de normă suspendată. ... 107. Potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 24/2000, aplicarea unui act normativ sau unor dispoziții din actul normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ. La expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, iar „(3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării“. ... 108. Astfel, norma de tehnică legislativă statuează, în mod neechivoc, faptul că abrogarea poate privi și o dispoziție suspendată. Ceea ce a determinat diferențele de interpretare și modalitatea de formulare a întrebării este ultima teză a normei citate, respectiv „cu aplicare de la data expirării suspendării“, sens în care unele instanțe au apreciat că dispoziția de abrogare ar intra în vigoare la data expirării perioadei de suspendare, motiv pentru care dreptul pretins rămâne, în perioada respectivă, în continuare prematur. ... 109. Așadar, nu se poate concluziona, exclusiv pe baza unei interpretări gramaticale, că o normă suspendată, deși a fost abrogată, supraviețuiește până la expirarea suspendării, acesta fiind momentul de la care urmează a ieși din fondul activ al legislației. ... 110. În acest sens este de observat că textul de lege cuprinde trei ipoteze în care se poate interveni asupra dispoziției suspendate, și anume în scopul prelungirii suspendării, al modificării sau pentru abrogarea actului normativ sau a dispoziției suspendate. O interpretare logico-juridică a normei enunțate duce la aplicarea ultimei teze a textului de lege exclusiv situațiilor de prelungire a suspendării sau de modificare a dispoziției suspendate, nu și în situația ultimului eveniment legislativ enunțat, respectiv a abrogării dispoziției suspendate. În acest caz, suspendarea rămâne fără obiect atunci când norma de drept substanțial este abrogată. ... 111. Prin urmare, nu se poate aprecia că dreptul substanțial a supraviețuit abrogării Legii nr. 303/2004 pe motiv că norma suspendată care îl conține ar continua să își producă efecte și că acest drept poate fi valorificat la momentul expirării suspendării. Dimpotrivă, este corectă opinia instanțelor care au apreciat că, în această situație, de la momentul abrogării legii, a dispărut temeiul juridic ce fundamenta acțiunea în pretenții, consolidându-se lipsa de actualitate a dreptului pretins. În lipsa unei noi manifestări de voință a legiuitorului în sensul adoptării unei dispoziții cu conținut similar în noul act normativ, nu se poate aprecia că există un temei juridic de drept substanțial pentru acordarea acestuia. ... 112. În situația de față, cum norma de drept substanțial a fost abrogată anterior expirării perioadei de suspendare, odată cu actul normativ care o conține, ea a ieșit din ordinea juridică activă prin intervenția unui act normativ nou, care nu o mai prevede. Prin urmare, răspunsul la această întrebare este în sensul că măsura de suspendare prevăzută prin legile anuale de salarizare cu referire la indemnizația de pensionare prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 a încetat la data abrogării acestei legi, fără ca dreptul la acțiune pentru plata indemnizației de pensionare să devină actual începând cu data încetării cauzei de suspendare. ... 113. Nu poate fi reținută, ca argument pertinent pentru recunoașterea dreptului, nici dezlegarea anterioară dată în Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a apreciat, cu privire la dispozițiile referitoare la indemnizația suplimentară de concediu de odihnă, că, deși norma a fost abrogată, pe perioada suspendării ei dreptul a existat, în caz contrar, fiind vidat de substanța sa și, practic, lipsit de orice valoare. În hotărârea menționată, instanța supremă a invocat „necesitatea respectării principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, ceea ce impune ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege“. ... 114. Raționamentul conținut în decizia menționată nu poate fi preluat mutatis mutandis în cauza de față, date fiind diferențele obiectului de reglementare și evoluția jurisprudenței instanțelor de drept comun, a celei de contencios constituțional și imperativul aplicării jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în interpretarea Convenției în materia ocrotirii și garantării dreptului de proprietate. ... 115. Astfel, beneficiul conținut de norma suspendată și, ulterior, abrogată nu constituie un drept fundamental pe care statul este obligat a-l garanta, ci, potrivit calificării date în jurisprudența Curții Constituționale, reprezintă „beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional“, aspect confirmat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin jurisprudența ulterioară Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005, a apreciat că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, a considerat că statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare, fiind normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice și sociale, respectând modul în care acesta percepe imperativele „utilității publice“, cu excepția cazului în care raționamentul său se dovedește în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, și Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragrafele 15 și 19). ... 116. De asemenea, în jurisprudența ulterioară de unificare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a apreciat că, prin efectul suspendării, aceste drepturi nu au intrat în patrimoniul beneficiarilor, ele având în continuare un conținut abstract, fiind condiționate în recunoașterea lor concretă de o nouă manifestare a legiuitorului, motiv pentru care nu pot fi considerate bunuri din această perspectivă (Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, Decizia nr. 35 din 4 iunie 2018). În același sens s-a statuat că lipsa caracterului actual al dreptului și inexistența unei „speranțe legitime“ de valorificare efectivă a acestuia s-au consolidat în contextul abrogării legii (paragraful 83 din Decizia nr. 35 din 4 iunie 2018, Decizia nr. 20 din 20 mai 2019), raționament juridic aplicabil, pentru identitate de rațiune, și dezlegărilor date în prezenta cauză. ... 117. Prin urmare, dată fiind evoluția jurisprudenței cu privire la natura juridică a dreptului ce face obiect al normei asupra căreia au intervenit evenimentele legislative privind suspendarea, respectiv abrogarea, astfel cum sunt definite de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, se constată că acordarea acestuia este în marja de apreciere a legiuitorului, neexistând o garanție a salvgardării lui întemeiată pe principii juridice cu forță superioară conținute în ordinea juridică națională sau convențională. ... 118. În consecință, se poate concluziona în sensul că prevederile prin care s-a dispus neacordarea dreptului prevăzut de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 au avut un efect de suspendare a exercițiului acestui drept până la abrogarea normei de drept substanțial. ... 119. Din momentul abrogării dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022, norma de drept a fost eliminată definitiv din ordinea juridică activă, fără ca dreptul la acordarea indemnizației de pensionare să redevină actual la momentul expirării suspendării. ... ... ...