Decizia ÎCCJ nr. 58/2026 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 56. Prealabil analizei fondului chestiunii de drept supuse dezbaterii, se impune verificarea împrejurării dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 57. Potrivit acestor dispoziții legale, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 58. Așadar, evaluarea admisibilității sesizării presupune verificarea îndeplinirii simultane a tuturor condițiilor prevăzute pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, cerințe extrase din normele legale citate, care pot fi enunțate astfel: – existența unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluționarea pe fond a cauzei; ... – chestiunea de drept identificată, a cărei lămurire se solicită, să prezinte caracter de noutate; ... – Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta să nu facă nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 59. Verificarea admisibilității sesizării relevă neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 60. Prima condiție formală prevăzută de legiuitor pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile este îndeplinită, cauza fiind în curs de judecată în faza procesuală a recursului, calea de atac fiind declarată împotriva unei sentințe civile pronunțate în materia contenciosului administrativ. În această materie, curtea de apel judecă în ultimă instanță, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă. ... 61. Este îndeplinită și condiția potrivit căreia cauza care face obiectul judecății trebuie să se afle în competența legală a unui complet de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la o curte de apel sau de la un tribunal, învestit cu soluționarea litigiului. Completul de judecată al curții de apel este legal învestit cu soluționarea recursului formulat împotriva sentinței pronunțate de tribunal în materia contenciosului administrativ, față de prevederile art. 96 pct. 3 din Codul de procedură civilă. ... 62. Din verificările efectuate se constată că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate, precum și faptul că nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu există, în prezent, practică judiciară care să justifice promovarea unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării. ... 63. În ceea ce privește condiția de admisibilitate care vizează identificarea unei veritabile probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile se observă că legiuitorul instituie o dublă condiționare: pe de-o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. ... 64. În ceea ce privește condiția ivirii unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se constată că, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut în mod constant că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât și una de drept procedural, dacă, prin consecințele pe care le produc, interpretarea și aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluționarea pe fond a cauzei, respectiv rezolvarea raportului de drept dedus judecății (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014; Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015; Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016). ... 65. Chestiunea de drept care formează obiectul sesizării implică o problemă de drept material, referitoare la condițiile care trebuie îndeplinite pentru acordarea dreptului cadrelor militare care optează pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe de a beneficia de compensația lunară pentru chirie. ... 66. Elementele prezentei sesizări pun în evidență existența legăturii necesare dintre chestiunea de drept dedusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei aflate în curs de judecată. ... 67. Astfel, interpretarea normelor de drept care formează obiectul sesizării are aptitudinea să determine rezolvarea raportului juridic dedus judecății, întrucât stabilirea condițiilor în care reclamantul poate beneficia de dreptul invocat este de natură să soluționeze criticile formulate în calea de atac a recursului. În esență, aceste critici, întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, privesc interpretarea dispozițiilor art. 4^1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 și ale art. 20^1 din Legea nr. 80/1995, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită fiind astfel determinantă pentru rezolvarea pe fond a cauzei. ... 68. Cât privește cerința referitoare la noutatea chestiunii de drept, aceasta reprezintă o condiție distinctă de aceea a inexistenței unei statuări a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept care formează obiectul sesizării. ... 69. În absența unor criterii legale de determinare a conținutului acestei noțiuni, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat, în jurisprudența sa constantă, că este îndeplinită cerința noutății atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept mai vechi (a se vedea Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2021, paragraful 123, și jurisprudența citată). ... 70. De asemenea, noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală pentru că textele de lege supuse interpretării suscită recent în fața instanțelor de judecată o dificultate a aplicării acestora și creează premisele apariției unei practici judiciare neunitare la nivel național (idem, paragraful 124). ... 71. În aceste coordonate de evaluare a cerinței noutății chestiunii de drept se constată că normele legale a căror interpretare formează obiectul prezentei sesizări au o vechime de 8, respectiv 6 ani. Astfel, art. 20^1 alin. (2^1) din Legea nr. 80/1995 a fost introdus prin Legea nr. 288/2018 și modificat prin Legea nr. 101/2019, iar art. 4^1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 a fost introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 350/2020. ... 72. Pentru a justifica îndeplinirea cerinței noutății, instanța de trimitere a menționat că nu a fost identificată jurisprudență care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate și constante pentru ca mecanismul cu caracter preventiv al hotărârii prealabile să fie înlăturat. ... 73. Într-adevăr, este de observat că, potrivit jurisprudenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, îndeplinirea condiției noutății chestiunii de drept poate rezulta din faptul că nu s-a cristalizat o practică unitară și constantă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în scopul prevenirii apariției unei jurisprudențe neunitare (Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 9 februarie 2021, paragraful 54). ... 74. Astfel, în evaluarea cerinței noutății, relevantă nu este atât data adoptării normei legale, după cum constant a subliniat Înalta Curte de Casație și Justiție, ci dezvoltarea unei jurisprudențe în materie, deoarece caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor (Decizia nr. 42 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 16 octombrie 2017, paragraful 64; Decizia nr. 56 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193 din 8 decembrie 2020, paragrafele 75 și 78). ... 75. În ceea ce privește opiniile teoretice, colectivele de judecători ale tribunalelor au expus opinii care reflectă ambele soluții exemplificate în încheierea de sesizare. Întrucât aceste opinii au fost exprimate în cadrul a două din cele cincisprezece curți de apel, nu se poate concluziona că există premisele apariției unei practici neunitare la nivel național. ... 76. În contextul expus rezultă neîndeplinirea cerinței noutății, întrucât chestiunea de drept este generată de o reglementare intrată în vigoare cu mai mulți ani în urmă, iar datele comunicate de instanțele naționale nu susțin actualitatea unei aplicări frecvente a normei juridice în sensul că acestea ar suscita recent în fața instanțelor de judecată o dificultate a aplicării lor, creând astfel premisele apariției unei practici neunitare la nivel național. ... 77. În ceea ce privește condiția ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat în jurisprudența sa că „art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de «chestiune de drept». În doctrină s-a arătat însă că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare“ (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016). ... 78. Astfel, această cerință de admisibilitate a sesizării se referă la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că este necesar ca aceasta să prezinte un grad de dificultate suficient de mare în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept, astfel încât să justifice declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 79. Așadar, poate forma obiectul sesizării un text de lege care, ca urmare a interpretării printr-o argumentație juridică consistentă și divergentă, poate primi o aplicare diferită în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară. ... 80. Pe de altă parte, soluționarea cauzei reclamă din partea instanței care judecă litigiul efortul de a realiza un raționament judiciar, prin aplicarea mecanismelor de interpretare a actelor normative, care, de altfel, sunt în atributul său exclusiv. În procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a-i facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților de stabilire a rațiunii textelor legale a căror lămurire se solicită. ... 81. Instanța de trimitere a justificat îndeplinirea acestei cerințe arătând că, prin utilizarea metodei interpretării gramaticale și a metodei interpretării istorico-teleologice, dispozițiile legale în discuție sunt susceptibile de interpretări diferite, în sensul că prin aplicarea primei ar rezulta că și contractul de credit trebuie să fie încheiat doar în nume propriu sau împreună cu soția/soțul, iar, conform celei de-a doua, condiția privește doar contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate, nu și contractul de credit. ... 82. Condiția prevăzută de art. 4^1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 are următorul conținut: „prezintă, în copie, un contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe, încheiat în nume propriu sau împreună cu soția/soțul“. ... 83. Instanța de trimitere a considerat că, prin utilizarea metodei interpretării gramaticale, dată fiind folosirea conjuncției disjunctive „sau“ și a formei de singular a adjectivului participial „încheiat“, se poate concluziona că cerința prevăzută în partea finală a tezei I a art. 4^1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 se referă la ambele contracte. ... 84. Atunci când subiectul este multiplu și termenii sunt coordonați prin conjuncția disjunctivă „sau“, acordul predicatului se face de regulă la singular, dacă se presupune selecția unuia dintre termeni, însă textul legal nu implică aplicarea regulilor gramaticale privind acordul subiectului cu predicatul, ci a celor privind acordul substantivului multiplu aflat în raport de coordonare disjunctivă cu adjectivul participial. ... 85. Adjectivul (inclusiv cel participial) se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat; astfel, când determină mai multe substantive, iar adjectivul este situat după acestea, dacă se dorește indicarea faptului că participiul se referă la ambele posibilități (ambele elemente pot fi purtătoare ale caracteristicii), acordul adjectivului participial cu substantivul multiplu se face la plural, însă în cazul coordonării disjunctive (prin „sau“, „ori“, „fie“), unde conjuncția implică alegerea uneia dintre variante, acordul se realizează, de regulă, la singular. ... 86. Interpretarea gramaticală, care presupune operațiunea de lămurire a sensului exact al normei juridice în procesul aplicării sale, implică nu numai utilizarea unor reguli gramaticale, dar și identificarea sensului juridic al termenilor utilizați. Astfel, în interpretarea gramaticală, trebuie determinat sensul noțiunii „contract încheiat în nume propriu“, această din urmă sintagmă fiind destinată să facă diferența față de un contract încheiat în numele și/sau pe seama altei persoane. ... 87. Instanța sesizată este cea care trebuie să stabilească în ce măsură, în situația de fapt a speței, este asigurată realizarea scopului normei, acela de a oferi beneficiul în discuție persoanei care are calitatea cerută de lege, raportat la conținutul și întinderea obligațiilor concrete asumate de aceasta prin contractul încheiat. ... 88. Astfel, pe de o parte, chestiunea care formează obiectul sesizării nu implică o interpretare a normei îndoielnice, imperfecte, lacunare sau neclare printr-o argumentație juridică consistentă, ci aplicarea unor reguli de interpretare pentru a determina modul în care textului legal trebuie să i se dea eficiență în situația factuală concretă dedusă judecății. Prin urmare, nu se poate reține o dificultate de interpretare a dispozițiilor legale care formează obiectul sesizării, ceea ce conduce la concluzia că nu este îndeplinită condiția caracterului veritabil al problemei de drept. ... 89. Pe de altă parte, rezultatul utilizării celor două metode de interpretare nu este diferit, dimpotrivă, atât metoda gramaticală, cât și cea teleologică conduc la același rezultat, ceea ce determină concluzia că, nici din această perspectivă, nu este justificată utilizarea mecanismului de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 90. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea sesizării ca inadmisibilă. ... ...